Toxicitatea plantelor si contraindicatiile acestora

Este gresita ideea ca toate plantele medicinale sunt benefice si nu au contraindicatii ! De multe ori am auzit, atunci cand se vorbea despre vreun remediu minune gasit pe Internet, ca „trebuie incercat, ca rau nu are ce sa faca !”

Trebuie sa stiti ca sunt plante care, fie in asociere cu altele, fie singure, prin toxicitatea unor elemente active, pot provoca intoxicatii foarte periculoase pentru om. Tot asa de adevarat este si faptul ca o planta poate fi benefica organismului, dar nu in totalitatea ei, cu alte cuvinte, „tamaduitoare” pot fi anumite parti ale plantei, iar altele sa fie toxice.

Alte plante sunt foarte bune pentru anumite afectiuni, dar mai putin bune pentru altele, ori o cantitate mica si controlata poate face mult bine, pe cand o marire a dozajului transforma o mica planta intr-un adevarat monstru !

Situatia in sine este destul de delicata si o putem asemana cu proverbul care spune ca  „nu orice zboara se mananca”…

De aceea este bine de gandit inainte de a incerca o reteta sau o combinatie „minune” gasita pe undeva ! Tot asa de bine este ca in cazul in care urmati un anumit tratament, inainte de a incerca si varianta naturista sa va consultati cu medicul curant. Partea buna este ca plantele care au potential toxic foarte mare nu sunt comercializate !

Incep prin a enumera anumite plante care sunt foarte bune pentru o afectiune, dar prin marirea dozajului pot crea adevarate neplaceri.

Asa cum spuneam intr-un articol anterior, tratamentul cu plante nu raspunde imediat la remedierea unei afectiuni, ca in cazul medicamentelor de sinteza, ci exista o anumita intarziere, mai mica sau mai mare in functie de modalitatea de extragere a substantelor active, de la momentul ingerarii si pana la aparitia primelor efecte. Atunci bolnavul, nerabdator si in dorinta de a aparea efecte tamaduitoare rapide, la fel ca si in cazul medicamentelor clasice, incearca sa mareasca, de la sine putere, dozajul trecand peste doza zilnica admisibila si de aici incepe totul si tot binele asteptat se transforma intr-un rau de care nici probabil nici nu auzise…

Lista nu este exhaustiva si nici nu are cum sa fie, dar voi incerca sa prezint cat mai multe aspecte, care cu siguranta va vor ajuta sa va ganditi mai bine inainte de a consuma in scop terapeutic o planta.

Cum toxice sunt anumite elemente chimice active din planta si nu planta in sine, cand ma refer la toxicitatea unei plante ma gandesc la compusii chimici din aceasta, care se gasesc in flori, frunze, rizomi (tulpinile subterane) sau radacini si la efectul acestora asupra organismului uman.

Ricinul (Ricinus communis) este o planta foarte periculoasa. Desi uleiul de ricin este foarte cautat, trebuie sa stiti ca ricina, continuta in semintele de ricin , este cea mai toxica substanta de origine vegetala, chiar de doua ori mai toxica decat veninul de cobra. Ricina continuta in 3-4 seminte de ricin provoaca moartea unui adult.

Vascul (Viscum album) este foarte util pentru scaderea tensiunii arteriale dar pentru sistemul respirator si pentru inima este toxic. Se stie foarte bine ca vascul care a crescut pe plop, salcam, artar ori frasin este si mai toxic. Este lesne de inteles ca in cazul in care il folosim sa ne interesam, daca putem, daca a fost cules de prin acesti arbori. Boabele sunt otravitoare.

De matraguna (Atropa belladona) a auzit toata lumea, dar putini stiu ca fructele acesteia pot provoca moartea. De la matraguna se pot folosi frunzele si radacina, frunzele pentru afectiuni ale tractului gastro-intestinal iar radacina pentru tratarea bolii Parkinson. Dar chiar si acestea, se pot consuma in cantitati mici si doar prescrise de medicul curant.

Lacramioara (Convallaria majalis)  este o planta toxica in totalitatea ei, dar in dozaj mic si doar la recomandarea medicului poate fi folosita in afectiunile cardiovasculare.

Spanzul (Helleborus) este o planta foarte periculoasa, toxica in totalitate ei, dar in cantitati mici si controlate poate face minuni in ceea ce priveste cancerul si practica a dovedit acest lucru. Cu toate acestea foarte putini se incumeta sa o recomande, iar administrarea ei trebuie facuta sub o stricta supraveghere medicala.

Alte plante pot provoca diferite reactii atunci cand sunt consumate in cantitati mari. Aici amintesc usturoiul care poate scadea mult tensiunea arteriala, iar asociat cu alte plante cu proprietati anticoagulante poate favoriza producerea accidentelor hemoragice, fara sa mai vorbim de alte efecte ale tractului gastro-intestinal, ceapa care poate favoriza aparitia tahicardiei, sulfina (Melilotus officinalis) care poate provoca hemoragii. De asemenea, rostopasca (Chelidonium majus) poate provoca, atunci cand este ingerata in cantitate mare, sete excesiva, convulsii, ameteli etc.

La fel de periculos este si sa consumi in exces arnica (Arnica montana) care poate provoca paralizii ale centrilor nervosi dar si o crestere a tensiunii arteriale.

Florile de tei (Tilia europea) supradozate, folosite in ceai dau complicatii la inima daca se bea mai mult de o luna, de doua ori pe an. Pauza intre doua cure trebuie sa fie nu mai mica de 6 luni.

Coada soricelului (Achillea millefolium) poate provoca, in caz de supradozare, ameteala, diaree, eruptii, tromboflebita.

Paducelul (Crataegus monogyna) in doze mari provoaca scaderea brusca a tensiunii arteriale, dureri de cap, spasme intestinale si senzatie puternica de voma daca este baut pe stomacul gol. Dupa folosirea ceaiului sau tincturilor cu paducel se interzice a se bea apa rece deoarece apar colici intestinale.

Hameiul (Humulus lupulus) folosit in cantitati mari, duce la dureri de cap, dureri de burta, greata, voma, dezvoltarea tumorilor, scaderea potentei, iritarea mucoasei tractului digestiv.

Alte plante, consumate in exces, fie in stare cruda, fie preparate, pot provoca afectiuni ale tractului digestiv, desi ele sunt folosite pentru alte afectiuni. Lista este mare, dar enumar hreanul, caisele, curmalele, pepene galben, ceaiul verde etc.

Unele plante devin toxice dupa inflorire si de aceea, pregatite dupa acest moment pot fi folosite doar pentru tratamentul extern. Exemplul cel mai graitor este cel al untisorului (Ficaria verna). Chiar in aceasta primavara am vazut in piata la vanzare, pentru salata, untisor cu floricelele lui prin el. Bineinteles ca i-am spus „agricultorului” respectiv sa nu il mai vanda ca dupa inflorire devine toxic si s-a uitat la mine cam aiurea, probabil crezand ca vreau sa-i stric vanzarea !

Este lesne de inteles ca sunt plante care pot produce cresteri mari ale glicemiei si de aceea ele sunt periculoase pentru persoanele care sufera de diabet zaharat.

Nu in ultimul rand, sunt multe plante ornamentale care, chiar daca nu sunt in mod deosebit „tamaduitoare” frumusetea acestora ascunde pericole nebanuite.  Amintesc doar cu titlu de exemplu:

Leandrul (Nerium Oleander) folosita ca planta ornamentala, foarte raspandita in curtile oamenilor, are frunzele si semintele foarte toxice care pot provoca atacuri cerebrale, coma si in final moartea.

Iedera (Hedera helix), care pe langa fructele sale care sunt foarte toxice, frunzele pot provoca halucinatii.

Azaleea (Rhododendron SPP.), planta frumos mirositoare folosita ca planta ornamentala deosebita, poate provoca paralizii, coma sau chiar moartea atunci cand sunt ingerate frunzele acesteia.

Dieffenbachia (Dieffenbachia) este o planta ornamentala pe care foarte multa lume o are in casa sau la birou, aparent inofensiva. Va atentionez ca cei care au copii mici in casa sa renunte la aceasta cat mai repede ! Acelasi lucru este valabil si pentru cei care au diferite animale de companie care au deprinderea sa-si „bage botul” peste tot. Ingerarea unei mici cantitati din frunza acestei plante provoaca pierderea temporara a vederii sau a vocii, ajungandu-se pana la inflamarea cailor respiratorii ducand inevitabil la deces. Sucul acesteia care apare la ruperea unei bucati din ea provoaca niste ulceratii incredibile, pericolul crescand cu cat zona este mai sensibila (gura, ochi etc).

Datura (Datura innoxia) numita popular ciumafaie, este o planta foarte toxica. Este folosita fie ca planta ornamentala prin curtile oamenilor, fie pur si simplu creste pe strada. Cateva seminte induc stari psihotice de nedescris, stari rupte de realitate, din cauza scopolaminei – un alcool toxic care se regaseste in majoritatea plantelor toxice . O cantitate mai mare de seminte duce la deces. în Ardeal i se mai spune şi „bolundariţă‟, adică „cea care te înnebunește‟.

O categorie aparte sunt femeile insarcinate, care trebuie sa se abtina de la ingerarea substantelor active ale mai multor plante, care pot provoca in mod real avortul: lalele, patrunjel, cimbru, canepa, flori de sunatoare, vasc, anason, ienupar, Passiflora, menta, scortisoara, salvie, lemnul dulce, coada soricelului, feriga, tataneasa si lista este destul de mare…

La fel se pune problema si in cazul femeilor care alapteaza. Acestora le este contraindicat consumul de tincturi, din cauza alcoolului folosit ca solvent dar si a ceaiurilor care pot opri lactatia si aici ma gandesc la ceaiurile din salvie (Salvia officinalis). La fel, trebuie enumerate si cele care pot afecta calitatea laptelui: usturoiul, ghimbirul, ardeiul iute etc.

Mai departe voi enumera care sunt partile toxice ale plantei si care se vor evita sau in unele cazuri, se vor ingera doar in cantitatile prescrise de medic si sub o atenta supraveghere medicala :

• Angelica (Angelica archangelica) – partile aeriene si fructele;
• Arnica (Arnica montana ) – toate partile;
• Brandusa de toamna  (Colchicum autumnale) – toate partile;
• Castanul salbatic (Aesculus hippocastanum) – semintele;
• Cornul secarei (Claviceps purpurea) – toate partile;
• Cucuta (Conium maculatum) – toate partile;
• Degetel rosu(Digitalis purpurea) – partile aeriene;
• Dracila (Berberis vulgaris) – scoarta radacinii si a tulpinii;
• Feriga (Dryopteris) – partile aeriene;
• Hameiul (Humulus lupulus) – conurile;
• Iedera (Hedera helix) – fructele;
• Iarba fiarelor (Vincetoxicum hirundinaria) – toate partile;
• Lacramioara (Convallaria majalis) – toate partile;
• Matraguna (Atropa belladona) – toate partile;
• Omag (Aconitum napellus) – toate partile;
• Podbalul (Tussilago farfara) – partile aeriene;
• Ricinul (Ricinus communis) – semintele;
• Rodul pamantului (Arum maculatum) – toate partile;
• Socul (Sambucus nigra) – scoarta;
• Spanzul (Helleborus) – rizomii si radacinile;
• Untul pamantului (Dioscorea communis) – radacina;
• Vascul (Viscum album) recoltat de pe plop.

Lista nu este limitativa, dar am enumerat plantele cu care avem ocazia sa ne intalnim mai des.

Nu in ultimul rand, sunt plante benefice pentru unele afectiuni, putem spune chiar „specializate” in tratarea acestora, dar, ca efecte secundare, atunci cand se depaseste nepermis de mult dozajul, produc neplaceri altor organe. Tocmai din acest motiv, nu poate exista o reteta sau combinatie standard si de aceea recomandarea unui plante medicinale sau a mai multora, in combinatie, trebuie sa tina cont de starea de sanatate a persoanei respective. La fel, voi arata mai jos anumite plante medicinale cunoscute pentru „rezolvarea” unor afectiuni dar cu contraindicatii pentru altele. Pentru a nu incurca cititorul voi indica planta si doar contraindicatiile !

• Armurariul (Silybum marianum) nu se foloseste in cazurile de: tromboflebita, hipertensiune si coa
  gulabilitatea sangelui crescuta;
• Catina alba (Hippophae rhamnoides) este contraindicata pentru bolnavii cu colecistita acuta, pancreatita, diaree cronica. In caz de astm bronsic si in alte cazuri rare, beta-carotenul, care se afla in cantitati mari
  in catina alba, poate provoca alergie;
• Cimbrisorul (Thymus serpyllum) in cantitati foarte mari duce la hiperfunctia glandei tiroide. Este contraindicat femeilor insarcinate si in cazuri de ulcer stomacal si duodenal, pielonefrita, hepatita, aterioscleroza coronariana si cerebrala;
• Echinacea (Echinacea) nu se recomanda in cazuri de imbolnaviri progresive (evolutive) sistematice ca: tuberculoza, scleroza multipla, colagenoza;
• Iarba mare (Inula helenium) ridica tensiunea;
• Inul (Linum usitatissimum) sub forma de seminte, provoaca diaree;
• Ginsengul (Panax Ginseng) nu se recomanda bolnavilor cu hipertensiune, cu diferite infectii, hiperexcitabilitate . Uneori apare insomnie, dureri de cap, de inima, dezvoltare sexuala prematura (mai ales la fete). Supradozarea duce la scaderea potentei;
• Macesul (Rosa canina) provoaca distrugerea smaltului dentar, depunerea pietrelor la rinichi, diaree, daca e folosit excesiv;
• Mustarul alb (Brassicaceae alba)  este contraindicat in tratarea bolilor de rinichi si a tuberculozei;
• Patrunjelul (Petroselinum crispum) agraveaza durerile de cap iar sucul este contraindicat femeilor in sarcinate si mamelor care alapteaza. Consumarea lui duce la eliminari in exces de potasiu, care trebuie recuperat consumand alimente bogate in acest element;
• Menta (Mentha piperita) nu se recomanda pentru bolnavii cu hipotensiune, aciditate scazuta a sucului gastric, hernie. Folosirea indelungata a mentei duce la decontractarea sfincterului vezicii urinare si ca rezultat la incontinenta urinara;
• Stevia (Stevia rebaudiana) este contraindicata bolnavilor de tuberculoza. Uneori poate provoaca uremie;

Scopul acestui articol este de a arata ca desi folosirea plantelor in tratarea diferitelor afectiuni este de cele mai multe ori benefica si cu rezultate surprinzatoare, sunt cazuri in care, din cauza toxicitatii lor,  acestea trebuie intrebuintate cu discernamant si doar la recomandarea medicului si nu dupa cum am auzit sau am citit cine stie pe unde !