Vorbitul despre sentimente. Noi si ele

Ni se reproseaza adesea ca nu vrem sau nu stim sa vorbim despre „sentimentele noastre”. Femeile au obiceiul de a zgarma, precum gaina in tarana, in ele insele si de a face din asta un titlu de glorie. Cred ca cine se uita prea mult la el, fie ca e vorba de privitul in oglinda, la cosul aparut de dimineata, sau de analize de trari si smiorcaieli, are prea mult timp liber la dispozitie.

Asta cu „Hai sa vorbim despre noi” e in realitate o capcana. Nicio femeie nu spune asta daca n-are de gand sa reclame ceva. Este introducerea pur birocratica intr-o cearta. Modul civilizat si corect politic de a incepe spalatul rufelor.

Vorbitul despre ce simti este insa o maxima ipocrizie. In realitate, nicio femeie nu-si doreste sa afle cu adevarat ce simte partenerul ei. Vrea numai cadrul adecvat si atentia ta suta la suta ca sa-si desarte tot ea gusa. Si capusa. Nu cred ca exista situatie in care „vorbitul despre sentimente” sa se fi concluzionat cu un bilant potrivit.

Daca s-ar vorbi cu adevarat despre sentimente, nicio relatie n-ar trece de prima discutie. Maestre intr-ale ipocriziei, tocmai ele pretind a nu intelege un lucru atat de banal. Iata cum ar arata o astfel de discutie. Asa ca, inainte sa va smiorcaiti ca nu vrem sa vorbim despre ce simtim, intrebati-va si raspundeti-va onest la urmatoarea replica de film hollywoodian Can you handle the truth?

El si ea.

Ea: Draga, as vrea sa vorbim.
El: Despre ce ?
Ea: Despre noi.
El: Ce e cu noi?
Ea: Nu ti se pare ca scartaie relatia noastra?
El: Ba da.
Ea: Tu nu vrei niciodata sa vorbesti despre noi.
El: Ba da. Vreau. Chiar acum.
Ea: Ah, ce bine, iubi! Credeam ca esti si tu ca ceilalti, interiorizat si incapabil sa exprimi ce simti.
El: Stiu exact ce simt. Si pot si verbaliza.
Ea: Sa-ti spun atunci. Eu ma simt cam neglijata.
El: Iar eu cam sufocat.
Ea: Vezi, stiam eu ca nu vrei sa comunici.
El: Tocmai asta fac. Iti comunic . Iti spun. Ma simt sufocat. Ma suni prea des, iar asta imi displace profund. De la 19 si 50 de minute pana la 20 si 25 este o mica probabilitate sa se fi schimbat ceva radical in viata mea.
Ea: O fac pentru ca-mi pasa. Uite, vezi, esti necomunicativ, de-aia nu-ti place sa te sun.
El: Nu. Nu-mi place pentru ca nu-mi place sa vorbesc la telefon. Ma plictiseste, nu vad sensul. Tu ma plictisesti. Nu comunici nicio informatie. Vrei doar sa vezi „ce mai fac”. Si e evident ce fac. Toate conversatiile se deruleaza la fel. „Ce faci?”, „La munca”, „Si ce faci?”, „Muncesc”, „Hm… Si altceva?”, „Altceva nimic”, „Zi-mi ca ma iubesti!”. La fel de bine ar putea sa-ti raspunda un robot. Sau sa pui un program automat care sa ma apeleze.
Ea: Orice femeie vrea sa stie ce face barbatul ei.
El: Intre ce vrea si ce e relevant e mare distanta.
Ea: Dorintele mele nu conteaza pentru tine?

Si asa mai departe. Iar cand discutia se va fi incheiat, credeti ca ea a priceput sa nu-l mai sune pe nefericit de 56 de ori pe zi? Nu. Va concluziona ca el e necomunicativ. Ca toti barbatii, nu vrea si pace sa vorbeasca despre „sentimentele” lui. Iar, printre plansete, usi trantite si tipete, ii va striga si ca n-o scoate indeajuns de des in oras. Mereu m-a mirat treaba asta la femei. Vor sa fie scoase. Daca m-ar interesa asta, mi-as lua un caine. Macar dupa ala nu trebuie sa stai doua ore sa se imbrace.