Archive for the ‘Diverse’ Category

blog vs blog

Wednesday, January 17th, 2007

 
Doar o precizare scurta. WeBlog.ro nu are nici o legatura/afiliere/parteneriat cu 7plus si blogurile comentate/incluse in aceasta publicatie. In mod normal includerea insemnarilor voastre in articole din aceasta publicatie ar trebui sa se faca doar cu acordul vostru scris.
In cazul in care considerati ca drepturile voastre de autor au fost incalcate va rog sa va adresati direct redactiei 7Plus. Daca aveti intrebari va rog sa le aduceti pe comentarii.
Intre timp vom discuta si noi cu cei de la 7Plus pentru a le cere lamuriri suplimentare.

 

 
 
 
 

1.

lamuriri suplimentare? e cazul? treaba sta asa – cind am hotarit impreuna cu zully sa promovam fenomenul blogului românesc in 7plus am crezut de cuviinta sa recomandam inainte de toate textele si autorii de pe weblog.ro. pt ca aici era "casa" noastra. pt ca pe acest site am si eu si curtezana blog. si pt ca mereu am crezut ca weblog e zona serioasa, frumoasa si devreme acasa. si ca ai nostri autori, ai weblogului, sunt mai ceva ca ai altora. la vremea respectiva am vorbit cu antonio, daca e cazul pot proba acest lucru postind corespondenta mea cu dinsul pe aceasta tema. in care eu spuneam ca, fiindu-mi drag weblogu’, vom recomanda cit mai mult acest site si texte/autori din aceasta zona. ba mai mult, am vrut sa gindim ceva mai amplu, un parteneriat, un eveniment, o legatura permanenta, ceva, in asa fel incit sa putem dezvolta mai departe si alte idei avind la baza fenomenul blogului. si faza asta ramasese deskisa, nah, o idee in stand by… zuli a avut rolul de a lua legatura cu fiecare autor in parte pt a cere parerea/acordul etc. nu stiu exact, dar pina acum au fost recomandati 200 de autori de pe weblog. poate mai multi? si toti au primit incintati ideea. si cu MULTUMIRI. se pot vedea multe posturi in care respectivii autori vorbesc despre bucuria de a fi fost recomandati/publicati de 7plus. si e vorba de autori cu bloguri de continut, cu bloguri de mare rating. in cazul acestei salahhe – zuli a vorbit cu ea, a intrebat-o daca ar dori sa fie recomandata in 7plus si ea si-a dat acceptul scris (la fel, se poate proba si asta, toate acordurile si corespondentele sunt pastrate). ca mai apoi sa nu recunoasca. faza asta n-o comentez, fiecare are dreptul de a se suci dupa bunul plac. dar sa faci atita tapaj pt kestia asta – nah, asta mi se pare exagerat. si mai ales in maniera in care a facut-o ea, injurind si bagindu-si cele necesare. da’ nici asta n-o comentez, la fel, calitati si calitati :)

2.

noi am vrut sa mediatizam fenomenul; s-a tot scris prin presa despre blogãri ca sunt autori ratati/refuzati, ca sunt oameni frustrati, neintelesi. 7plus a vrut sa arate ca nici pe departe nu e asa si ca in astfel de zone se gasesc oameni cu reale calitati si stiluri captivante, de multe ori kiar mai dihai decit jurnalistii profesionisti sau autorii antrenati. si nu cred ca am gresit gindind asa. ca vine cineva ca salahhe si face astfel de scene – ma lasa rece. si asta NU ma face sa-mi skimb parerea. imi pare rau de incident, imi pare rau ca se ajunge aici – in definitiv nu e decit o furtuna intr-un pahar cu apa. la fel, imi pare rau si de pozitia celui care a scris "weblog vs 7plus" – luni in sir cit a fost recomandat si promovat acest site in 7plus a fost bine, nu? ma rog… nu conteaza, exista o multime de alte site-uri de gen care pot fi recomandate, spre care pot fi trimisi oameni/vizitatori/autori/cetitori. curios lucru e ma si cu blogarul nostru: daca e injurat printr-un ziar sare de cur in sus. daca e laudat si recomandat – la fel. pacat. incerci sa faci ceva fain si esti pus la zid. imi pare rau si de zuli. de fapt de ea imi pare cel mai rau, eu stiu cit timp a alocat acestui proiect si cu cit drag a facut totul. si cit de bucuroasa era pt fiecare mail de multumire venit din partea celor care au fost recomandati de ea, publicati in ziar. sa citesti mii de autori, mii de texte, sa cauti sa le sortezi intr-un fel, sa le alegi pe tematica, sa ilustrezi fiecare text in parte si sa-l asezi intr-o pagina de ziar – si asta zi de zi – pai nah, kestia asta nu e de ici de colo. abnegatie, devotament fatza de o idee, multumirea de a face ceva fain si de a da o mica bucurie unui autor – toate astea au facut-o pe zuli sa tina vie acea pagina in ziarul 7plus. pacat ca se ivesc momente cind astfel de initiative bune sunt umbrite de iesiri, poate indreptatite uneori, ale unor autori ca salahhe. spun inca o data, e dreptul fiecarui autor sa decida asupra textelor sale. dar cazul de fata era clar – salahhe isi daduse acceptul. undeva s-a rupt firul si a iesit ce a iesit.

e mult de vorbit pe tema asta. si as face-o. dar plecind de la temelii serioase, nu de la o astfel de criza de zi proasta. sau de moft de moment. e drept, nu trebuie sa uitam ca fiecare dintre noi e un geniu, o vedeta universala, galactica. buricul pamintului. nu-i asa salahhe??? si avem dreptul sa ne aparam cu dintii mirabila opera a sinelui. da’ io, personal, parca as face-o altfel. oricum, io’s mai geniu decit voi toti la un loc, is cel mai tare, cel mai bun, abia de mai am loc de mine in mine. cu toate astea – de-mi scoti dopul, fâsâi jalnic, ca oricare altul. kiar daca cu stil. hai ma, ce dracu…

asta e… weblog vs 7plus?? bloger vs bloger? hehehehe… ce ne place sa ne-o tragem singuri ma… si ce pricepere avem, sa facem din eroi victime, si din victime, eroi.

 

titlu

Friday, January 5th, 2007

 

 

2007. la multi ani mah.

Credeam ca scap dreaq, da’ vaz ca aceeasi scirba si lene ma mâna si p’anu asta… frumos inceput. Frumos pe dracu. Sarbatori, integrari, lamultianuri, integrari, europe, betii, integrari,  buletine de stiri, europe, discursuri, integrari, futaiuri…tot integrari si alea… Deja sunt satul de integrare. Ma ia cu sila. Mi se pune splina. Satul. De europa. p’unde dai cu urekea – numa de europe auzi, p’unde-ti pica okii, numa integrare vezi. Pina si reclamele au fost contaminate frate, – e reclama aia (mor dupe ea) cu „impreuna am adus europa mai aproape”… care impreuna ma, ca io n-am fost kemat. Si nici ca m-as fi dus, am vazut io cum au adus aia europa mai aproape, tragând virtos de niste parime/frânghii. Sau alea ereau sforile? Asha o fi frate, s-or fi tras ceva sfori sa intram in europa asta… Initial ma uitam ca prostu la imagini, nu intelegeam ce fac aia de se opintesc in fringhii mai sa faca pirzt de efort,  nu alta. Se opintesc aia dân greu frate, le tremura vena la timpla spasmodic, scrisnesc din dinti, se vede indirjirea si hotarirea. Sar toti, sa puie mina pe problema, cu mic, cu mare, treaba e serioasa, nu gluma. Te gindesti ce pula mea trag aia cu parâmele alea bai nene, si cind gindu tzi-e mai mirat in cap – na ca vezi un tzarm cu un tour eiffel pã el. Si vine spusa clipului, de ne lumineaza, cica  – „impreuna am adus europa mai aproape”…  hehehe, ai dreaq românii astia cum au facut ei Frantzei iesire la mare, kiar sub turnu eiffel… si de bunavoie ma, nu ca pe vremea lu ceausescu, cind se topise natia de tot ca voia nebunu sa aduca marea neagra la bucuresti. Hehe… Intraram in europa… sa moara masa, io cin’ eream mic stiam ca românica e in europa, nu altundeva, a trebuit sa ma fac mare sa inteleg ca am fost un bou. Si sa vaz cum se bucura românu la cerseala asta – primiti-ne in europa, primiti-ne. Si p’altii, potentati, care multumesc europei ca ne-a primit. Hehehe, hai ba, ce dreaq… umilinta si obedienta. Miloaga. Ce cacat. Oricum, norocu meu ca mi-am dat seama la timp ca mi se flamura serios de europa asta si de integrare, al’fel cadeam in pacatu polemicilor la moda in zilele astea. Stiu ca mi se rupe de integrarea asta, numa ca ma dispera cumplit subiectu, is satul pina peste ureki. Sa-mi bag pewla’n europa, uite-asa, s-o umplu. Si e si iarna, futu-i. Plictiseli si stereotipie la greu. Singura kestie care m-a distrat zilele astea a fost sfertu ala de ora cind am nemerit aiurea pe un program tv cu reluari de la revelionu (??) lu columbeanu. Unde vedea natiunea cum a fost partyu lu asta cu porumbitza bortzoasa. Si de ce mare distractie aveau ei parte. Care distractzie pe mine m-a lasat cu gura cascata. Ce facea columbeanu cu citeva minute’nainte de ora doishpe??? Pai turna beton. Hehehe, sa fiu al dreaq, faza asta m-a facut sa casc okii larg si sa urmaresc cu atentie. Si m-am prins repede despre ce era vorba, un tip in costum lauda un cacat-ceva, care amestecat cu betonu, facea ca acesta sa se inatreasca in citeva minute kiar si la temperaturi sub zero grade. Si kiar si amestecat cu apa sarata… Mare minune zic io… ala de lauda mehlemu respectiv pune si un pariu cu un alt pulifrici de p’acolo ca peste fix 10 minute de la turnare, poa sa treaca voiniceste cu masina peste betonul proaspat turnat. M-a captivat ramashagu astora si am belit okii mai departe. Si intzelesei ca minunea aia de gaselnitza pusa in beton va revolutziona domeniul constructiilor. Si ca produsu respectiv a fost conceput in laboratoarele de cercetare ale columbeanului. Brava ma, bun lucru. Fascinant insa e momentu in care – dupa ce trece icsulescu ala cu roata peste beton – care, culmea, e tare ca orice beton care se respecta – columbeanu slobozeste porumbelu din gura zicind: „produsu asta o sa se numeasca columbeanit”. Hehehehe, m-a loat risu la greu frate, deja vedeam imajini… pe un shantier, cum striga nea petrica la ucenic in galosi du-te, bah, muie, de mai adu fo doo roabe de columbeanit d’asta, ce mama dreaq, sa turnam sanatos la fundatzie. Si ucenic vine grabnic si cu doo galetzi de columbeanit, in plus, pe umeri, lasa mestere, sa fie… sau la stirile de la ora 5 cind aflam, indiferentzi, cum ca dacia cu numaru de inmatriculare kilu meu s-a izbit violent de stilpul de columbeanit aflat pe marginea drumului… sau cind vedem fo pizda buna prim mol (specie: proasta-de-mall), ne uitam luuuung dupa ea si murmuram, asa, ca pt noi, mamah, e columbeanit pizda asta… mai mult n-am mai stat sa vaz hailaifu lu columbeanu, ca m-a luat greatza cind a kemat asta un popa flamând sa-i sfintzeasca si/sau boteze noul produs… nah… cam asta a fost…  da’ inca ma gindesc, columbeanitu asta vine vrac? Sau la sac special? Sau poate la bidon??

Gata. m-a luat lenea… ma duc s-o frec aiurea… sau sa stau a proasta, cu okii pe pereti… sau…

Aaa… mah… cred ca mi-ash cam lua gajica noo, ca tot e inceput de an… care-mi face si mie lipeala? Daca ar fi proasta-de-mall, ar fi si mai bine, d’aia cu vedere la kiloti, da? Si cu tocuri cui… sarna…

fara

Monday, December 18th, 2006
adauga insemnare noua
 
ce urite’s femeile dimineata… mai ales iarna…

:) ceea ce va dorim si voo

Thursday, November 30th, 2006
________MMOOOOOOOO8888MOOO8888OOOOO888888888888OOOOOOOOMm8M
_______8MOOOOOOO8888MOOOOO888OOOOOOO88OOO8888888OOOOOOOOMmM ______88MMOOOOO8888MOOOOOOO88OOOOOOOO8OOOOO888888OOOMOOOOOM _____8888MOOOOO888MMOOOOOOOO8OOOOOOOOOOOMOOOO8888OOOOMOOOOM ____88888MOOOOO88OMOOOOOOOOOO8OOOOOOOOOOOMOOO8888OOOOOOMOOM ___88_888MMOOO888OMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMO8888OOOOOOOOOMOM ___8_88888MOOO88OOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMO88OOOOOOOOOOOOM _____88888MOOO88OOMOOOOOOOOOO*88*OOOOOOOOOOMO88OOOOOOOOOOOOOOM ____888888MOOO88OOMOOOOOOOOO88@@88OOOOOOOOOMOO88OOOOOOOOOOOOOOM 
____888888MMOO88OOMMOOOOOOOO88@@88OOOOOOOOOMOOO8OOOOOOOOOOOOOO*88
____88888__MOOO8OOMMOOOOOOOOO*88*OOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOO88@@
____8888___MMOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOO888@
 _____888____MOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOMOOOOOOOOOOOOOOOO
88
_____888____MMOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOM
______88_____MOOOOOOOOMMMMOOOOOOOOOOOMMMMOOOOOMMOOOOOOOOOOOOMMM
______88_____MOOOOOOOOOMMMMMMMMMMMMMOOOOOOOOMMMOOOOOOOOMMMII ________88____MMOOOOOOOOOOOOMMMMMMMOOOOOOOOOOOOMMMMMMMMMMM
_________88___8MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMMMMMIIIII __________8___88MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOMOOOOOOOOMMIIIIIIIIIIII
______________888MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOMMOOOOOOMM _____________88888MMOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOmMOOOOOMM
 _____________888888MMOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOMMMOOOM
____________88888888MMOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOMMOOOM
___________88_8888888MOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOOOMOOOM
 ___________8__888888_MOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMO ______________888888_MOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOMM _____________888888__MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOM
_____________888888__MOOOOOMOOOOOOOOO@OOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 _____________88888___MOOOOOOOOOOOOOO@@OOOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 ____________88888___MOOOOOOOOOOOOOO@@@OOOOOOOOOOOOOOOOMOOM 
 ___________88888___MOOOOOOOOOOOOOOO@@OOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOM
 __________88888___MOOOOOmOOOOOOOOOO@OOOOOOOOOOMmOOOOOOOMOOOM __________8888___MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOMOOOM _________8888___MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOMOOOM ________888____MOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOMOOOOM ______8888____MMOOOOMmOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMMOOOOOOOOOmOOmOOOM ____888_____MMOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMOOOOOOOOOOOOMOOmmOOOM __8888_____MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOOOOOOOOOOOOmMOOMMOOOMII ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOmMOOMMOOOMmI ___________MMOOOOOOmOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMOOOMI ___________MOOOOOOOOOOOO88ABJECTUMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMOOMMMII ___________MOOOOOOOOOOOOO88888888MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMMII ___________MOOOOOOOOOOOOOO888888MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOMMMI ___________MOOOOOOOOOOOOOOO88888MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOMMMI ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOO88MIIOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMM ___________MOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ___________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ____________MOOOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ____________MMOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _____________MOOOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _____________MMOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ______________MOOOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ______________MMOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _______________MOOOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _______________MMOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM ________________MOOOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMMII ________________MMOOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMII _________________MMOOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM _________________MMOOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM __________________MMOOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM __________________MMOOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMOOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMOMOOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ___________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
 ____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOOMMM
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOOMMMI
____________________MMOOOOOOOOOOOOOOOMMMII
____________________MMOOOOMOOOOOOOOOMMMO
____________________mMMOOOOMMOOOOOOOMMM
 _____________________MMMOOOOOOOOOOOMMII
 _____________________mMMOOOMOOOOOOOMOM
 ______________________MMOOMMMMOOOOOOMOI
______________________MMOOMMMOOOOOOOOMOM
______________________mMMOOMMOOOOOOOOMOMII
 _______________________MMOOMMOOOOOOOOOMOIIM
 _______________________MMOOMMOOOOOOOOOOMOIII
_______________________MMOOOMOOOOOOOOOOOMMM
 _______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOMOI
 _______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOMOI
_______________________MMMOOOOOOOOOOOOOOOOMII
 
 
 
bah, ce mult citeste lumea…

nimic nu e mai presus de blog. heheheheh

Sunday, November 12th, 2006
beyyyy, azi am realizat ceva extraordinar frate: fac parte din blogosferaaaaaa
 
auzi ma??? din blogosfera. BLOGOSFERA. simt apartenetza la un grup, sunt fericit, special, sunt si io CEVA. sunt parte a blogosferei. si ma simt mindru ca blogar. am ocazia sa fiu si io ceva pt prima data in viata. ca cineva n-am reusit, erau toate locurile ocupate.
hehehehhe
cit caz se face ma pe tema asta, blog, blogari, blogosfera, blogarit… am cetit o gramada de articole, si prin presa, si pe bloguri, critici, aparatori, kestii, opozanti… cita energie consumata ma… "fenomen social", "fenomen cultural", pushca mea, deversari, refulari, frustrari, incercari literare… utilitatzi, inutilitatzi… discutzii despre etica blogarului, deontologia blagaritului, ma uit frate la unii care au luat kestia la disecat – storc astia seva ideii, ridica sau coboara din rang conceptul etc… e o intreaga polemica ma pe tema asta, apare prin presa cite un articol despre bloguri si sar blogarii sa faca analiza la acel articol, jurnalistii dau la boashe blogarilor, blogarii dau la plex jurnalistilor… jurnalism vs blogarit… pesemne faza e reala, problema asta kiar exista, numa io, biet idiot superficial, nu gasesc solutzia la cum sa pun botu la problema heheheheh… kiar asa adinca e faza ma??? nah, nu se da prea multa importantza la faza asta??… vorbeam azi cu zuli de "blogosfera" si de gregaritate… si ne-am uitat pe o multime de linkuri pastratoare de astfel de tematici… cit caz se face frate, cit caz… "daca sunt blogar, apar ideea" – asta ceteam undeva, pe la unu prin blog, care mai avea nitzel si se sufoca de mânie ca in nush ce dreaq ziar se vorbea urit de bloguri… si m-a luat risu ma… "intzeleg ca prin bloguri trebuie sa luptam, sa militam, sa ne aparam interesele" bla bla bla… cum sa nu rizi ma de asa ceva??? parca vad cum se formeaza frontul apararii si propasirii blogarilor… FAPB… hehehhe, sa ne organizam fratzilor, suntem incercuiti, sa luptam, sa militam, sa facem sa dregem, otravim fântânile, dam foc la holde, ne coasem femeile la pasarica… cine te ataca ba, vrabiete? sa lupti impotriva cui ma? a ce??? si care interese ma??? hai ba, ce dracu… unii dau mai multa importantza decit merita acestui instrument… io mi-am facut blog sa ma amuz impreuna cu pretinii mei, sa imi exprim si altfel timpeniile, sa scriu cind ma trece si ce ma trece, sa… sa dracu sa ma ia, nah… oricum, n-am dat atit de multa importantza ideii, beleaua e ca mai sunt si lenesh si scriu la o mie de ani – de fapt kiar nu mai aveam timp sa ma tzin de blog, d’asta il lasasem de izbeliste… da’ d’aci pina la a porni adevarate razboaie, e cale lunga frate… heheheh, sa vezi muie ce-mi iau acu, tradatorule, cârtitza, ipocritule… tradez cauza heheheheheheheh…
nu tradez bre nimic, sunt blogar. BLOGAR frate, blogar, mor cu ei de git, mama lor, fac singe ca la plevna cu ala de se ia de colegii mei blogari, pai ce dreaq, e mai ceva ca o fratzie, ani de zile am visat sa fiu si io ceva si uite cum patria blogului m-a primit cu bratzele deskise, mi-a dat posibilitatea sa ma exprim si m-a invatzta si ce inseamna camaraderia. toti pt unu / unu pt totzi. hehehehehehehehehehehehhehe… si io sa intorc spatele cauzei??? nu se face bre, ca n-am fund frumos… si cauza e perversa a dreaq, iti da la buci instant :D    hai ba, las-o dreaq…
hehehe, ma astept sa apara manuale si ghiduri de blogarit: "cum sa blogaresti intzelept", cartzi de specialitate "succesu unui blog in 7 pasi", cartzi pt cupluri "nu lasatzi blogul sa va desparta", volume filosofice gen "blogul, inainte si dupa: de unde vine? incotro se indreapta?"… io o sa scriu cartea cum sa futzi (rapid) folosindu-te de blog. zona asta mi-o rezerv, ca stiu io de ce…
deci hai sa blogarim ma, ce dreaq avem altceva de facut??? promit sa imi reiau activitatea blogaristica, sa apar cauza, sa nu patez onoarea (decit nitzel), sa nu ma dezic nici sub tortura si sa consolidez blogosfera (cum dreaq s-o face si asta????)
 
pace mie, blogangiului. si muie la venetici. aaa, si la masoni. stiu ei de ce.

sal la lume

Tuesday, October 31st, 2006
ce faceti ma copii? m’era dor de voi…
io n’am cu ce sa ma laud, ia bagatzi voi in comentarii fiecare ce-a facut, ce agatzamente, ce joburi, ce desteptaciuni etc etc
aaa… de fapt mint… am cu ce sa ma laud… am gajica noo :) e blogaritzaaaaaa. din pacate n’are tzitze (o mai stiti pe piciu??? poate o ajuta ea, piciu e mama tzitzelor – sarumina pici!)
cind ma despart de gajica asta a mea o sa va povestesc tot hehehehehehe
abject, nu? ordinar…
hai va pup ma :) , bagatzi si voi noutatzi

sa ne sufocam prin asfixiere

Monday, September 25th, 2006

hehe, acu fo saptamina?? doo?? am vazut pe tv, la un buletin de stiri reluat a mia oara, un mini interviu cu una de numele careia era legata, tainic, intr-un fel sau altu, municipalitatea… sau cam ashea ceva… nu shtiu ce dreaq spunea aia p’acolo, o ascultam numa c’un oki, – ca o sa fie nush ce dreaq de “saptamina a mobilitatzii europene” si “ziua fara masini”. si ca ea va face o demonstratzie pietonala in cinstea zilei mersului pe jos, sprijinita fiind de ministeru mediului si gospodaririi apelor, agentia pentru protectia mediului a municipiului bucuresti, primaria municipiului bucuresti, inspectoratul scolar al municipiului bucuresti, institutia prefectului municipiului bucuresti, agentia nationala pentru protectia mediului, agentia regionala pentru protectia mediului, directia generala de politie a municipiului bucuresti, directia pentru sport a municipiului bucuresti, autoritatea pentru sanatate publica bucuresti. (hehehehe, marfa rau mah, nu? tzara sanatoasa, sistem beton, nimic nu ne scapa)

cacat, blablauri dastea la greu, cert e ca aia se lauda ca o sa meraga cu tramvaiu’, cu metrou’, cu troleu’, cu trotineta cu dracu’ s-o ia, da’ cu nimic pe carburantzi… nah, nimic din toate astea nu m-a facut sa vibrez… am zis, ascultam si nu prea… da’ la un moment dat, gagica asta zice o kestie si io ciulesc urekea… zice ceva de un “divertisment placut”… si la nici doo vorbe mai baga un “drum rutier”… cum dreaq ma sa spui dastea? ditai omu care reprezinti nush ce dreaq municipalitate? shi mai ieshi shi pe sticla… hehehehe, k m-a loat risu la greu… auzi ma pleonasm, ea facea din demonstratzia asta un “divertisment placut”. unde? pai pe “drumurile rutiere”… hehe… nah, trecura zilele, luat cu altele am uitat de fazele astea… pina acu 3 seri, cind tot ashea, din intimplare, aud iar glasu lu muierea asta intzepata, tot pe sticla, unde o kestiona unu de inundatzii si viitoare balaciri meteorologice. baga asta la greu vorbe, ca face cu primariile cutare si cutare lucru, ca prefectura nu mai stiu ce si caaa – atentzie, urekea la mine, – si caaaaa, tan-ta-naaaa, “doar la suburbiile periferice marginase exista primejdie de pericole”.

acu, pã bune, cind auzi o asa minunatzie, incepi sa te scobesti in virfu capului pin’ajungi, pân’ creier, la omuletz… care, gidilat frenetic, iti face cadou o cascada de voma. ma uit atent la madama aia de pe sticla… ea, serioasa, ii da ‘nainte, ca populatzia e avertizata, ca exista echipe de interventzie, ca pielea mea… vorbeste dikisit si intzepat, ca si cum calamitatea de a spus-o mai acu 2 vorbe nici n-ar fi existat. ce dreaq sa faci? incepi sa rizi ca prostu si sa repetzi, printre hohote, ineptziile aleia… “la-suburbiile-periferice-marginase-exista-primejdie-de-pericole”… in 5, 6 vorbe, tot atitea pleonasme. si brusc imi aduc aminte si de faza cu “divertismentu placut” si “drumurile rutiere”… acu ce sa faci coae, daca fata e disperata de faptu ca ar putea sa NU fie intzeleasa corect, aduna la gura or’shce pt a fi cit mai elocventa, cit mai precisa si clara in expunere. si o doare la pulpa de limba si vorbire. ca sa fiu sincer, definitzia clara a pleonasmului nu o stiam, asa, k la carte, (si nici ca-mi trebuia sa o stiu pt a remarca astfel de dementze), da’ nah, madama asta m-a facut sa merg la hirtii si sa cat sa nu mor prost. si vazui acolo explicatzie multzumitoare, cum ca pleonasmu consta in folosirea in exces a unor expresii diferite pentru comunicarea aceluiasi sens. si ca e definit,el, pleonasmu, ca o eroare, o exprimare la limita corectitudinii…

vorbind de ploi, asta mai spunea ca pt ea ploaia e ceva romantic, ca ar vrea sa se gindeasca la cine romantice cind e vorba de ploi ci nu la inundatzii, nefericiri si nenorociri… dracu a mai stat sa o asculte, habar n-am ce mai spunea aia p’acolo, ca io deja mi-o imajinam in fatza mea, intr-un cadru intim, afara turnind romantic cu galeata… noi doi, cu luminarea in fatza, stind asezati pe fesele shezutului fundului nostru, servindu-ne politetzuri amabile, intr-o fidelitate credincioasa de o gratzie delicata… si ea spunindu-mi articulat din gura vorbe cu cuvinte, zimbindu-mi surizator si vesel, departe de catastrofe tragice de o cruzime salbatica, de tragedii zguduitoare, de violentze agresive si ostilitatzi dushmanoase, de invective insultatoare, de defaimari calomnioase si de inamici dushmanosi… noi doi, bunaoara de exemplu, prinsi intr-un entuziasm inflacarat de o darnicie generoasa (dar of, atit de efemer dar trecator), intr-un decor ornamental cu o detaliere amanuntzita a ambiantzei inconjuratoare de minunatzii, lasate noo ca o tainica enigma pentru destinderi recreative… io, posedat de bintuirea unei barbatzii virile, adunat linga ea, coexistind impreuna cu ea, nedorind amagiri iluzorii, coborit ca intr-un abis adinc si fara fund, in tenebre intunecoase de bezna, negre si far’ de lumina, lipsit de or’ce arogantza impertinenta, dar plin de o vigoare energica si dorind avantaje favorabile [ ;) ] din cauza acestei pricini vizibile si distincte ca un elogiu laudativ… ashadar in consecintza, intr-o cadentza ritmica, vom cadea in jos sperind chiar intocmai sa avansam inainte, plini de o eroica bravura, sa ne bifurcam in doo, in trei sau, de ce nu, in mai multe, gustind acest venin otravitor, aceasta otrava toxica a tandretzurilor afectuase, sa ne rostogolim de-a dura, sa ne rotim circular in cerc in rotonde ca intr-o sarbatoare festiva, ca la un jubileu sarbatoresc de renume celebru, pe pajisti de iarba, pe pante inclinate de unghiuri oblice, intr-o continua permanentza neintrerupta, fara pauza unui repaus odihnitor… si tot ashea… uffff, ce sfirshit cu happy-end fericit :)

cam asa imi inkipuiam io, in gindu mintzii capului meu, intilnirea cu ea… si mi se pare extraordinar de hipercorect sa merit ashea ceva… foarte admirabil frate, foarte extraordinar… mi-a ramas gindu la gagica aia… ulterior, unu mi-a zis ca din descrierea mea se pare ca aia era mioara mantale… tot atit de ulterior mi-a spus ala ca cica ar recunoaste personaju pen’ ca ar fi auzit si el cum ca ei ii place sa mearga fara garda de corp de paza la o cofetarie sa consume ca sa manince niste saleuri sarate si sa bea limonada de lamâie sau oranjada de portocale… si ca ar cam fi varza…

da’ ce ma intereseaza frate pe mine d’astea? mie unu nu mi s-ar parea o osteneala epuizanta sa patzesc o astfel de intimplare hazardanta accidentala intilnind-o pe ea, ba chiar dimpotriva ar fi un privilegiu avantajos… deh, kestie de popularitate prestigioasa heheheheheh…

ce viatza de trairi minunate cre’ ca are asta mah… sa pui femeia shefa in politica, in administratzie, prin primarii, prin prefecturi - o intrebi de inundatzii, ea da frumos dân gene si spune inundatzii? aaaa, de la ploi, nu?? ooo, ce romantic, ce idilic… un barbat ar fi vorbit de pompe, de furtune, de sistemu de canalizare si de vidanje… asta balea la cine romantice… ma gindesc cum ar fi fost sa fie basescu femeie… ar fi pus funditze la steag, iepurashi pe parbrizu masinii prezidentziale si broderii populare la tribuna româniei in parlamentu european… si soldatzii români din iraq ar fi avut uniforme roz shi pampoane… shi pushtile-nvelite’n mileuri. si mai cred ca daca basescu ar fi fost femeie, shi-ar fi ciupit premieru de cur. si i-ar fi lasat urme de ruj.
nah… pezda tot pezda ramine…

 

habar n-am

Monday, August 7th, 2006

e duminca seara?, dap, duminica. sau e deja luni…

cre k-am ramas doar io cu portaru – tipu perfect de tovarash – vorbeste greu, bâlbâit (la un moment dat renuntza, hehehe), e aproape surd si okelarii lui nu mai au loc de dioptrii

e duminica seara?? si io rasfoiesc blogurile unor pizdulici, jalnic frate, probleme grele p-acolo mosh, sa-l paraseasca / sa nu-l paraseasca, sa-l inshele / sa nu-l inshele (tradu-l fah, proasto, ca el mai are fo 3 ibovnice, fraiero), nah, numa dileme d’astea… sincer sa fiu, recunosc, ‘mi plac blogurile de gagici, da alea care kiar au ceva temei frate… sunt citeva faine de tot, shi deshi tematica e tot in zona aia albastra, de suflet pavat cu incertitudini, totushi abordarea e misto. si abordarea si argumentarea… da’ la fatucele astea bintuite de furiile primului ciclu (la pariu? intirziat shi ala), da, la fatucele astea de stai sa ceteshti cu atentzie, beleaua e maxima… fii ant’ , am dat de una, a trebuit sa cetesc fo 20 de insemnari ca sa-mi dau seama ca are 21 de ani (s-a scapat p’acolo pe undeva). asheeaaa… si ce zicea asta? la 21 de ani? pai cica ea ii va ramine lui fidela o eternitate… mah sa fie, deja aveam imajinea unei curtzi de minastire de maici (unde io ma si vedeam staretz heheheheh), ea stind p’o banca, cernita shi supta de lacrimi, rupind petale la o floare si murmurind: vine, nu vine, vine, nu… cum dreaq sa nu te intrige ma o faza d’asta? asa c-am cetit lacom mai departe, am intzeles ca ala s-a dus cu o buna pretina d’a asteia si asta acu se jura ca nu va mai iubi in veci pe nimeni. decit pe el. tot pe el fah??? ba, da’ vaca esti, ala se pisha-n sufletu tau si tu… cacat… ma rog, e plin blogu lu fatuca asta numa cu lacrimogene d’astea baloase, de juramintzi caraghioase shi de hotariri d’astea definitive. m-am abtzinut sa comentez, de fapt nici nu shtiam ce dracu sa spun. numa ca am mai bifat o vaca pe lista… inca o victima a iubirilor neimplinite, inca una plinsa pina-n maduva si crucificata de indoieli grele. aaa, ca uitam, deduc dintr-o insemnare ca e si virgina hehehehehehehe… ‘ntzelegi? beleaua e d’aia de medalie frate… sa mor io, hai ma, ce dracu, astea de-shi scriu sufletu p’aci pe poteca noastra nu vor altceva decit sa sufere ma, se condamna singure sa nu rezolve cacatzishuri d’astea cu iz de traire suprema de teama de a nu mai avea jucarie… transfigurate de rateuri amoroase, mushcate de “posibilele” intrebari ale “lui”, tematoare de ce imagine expun sau nu, pierdute printre suspine dastea lirice, cu sigurantza ca fatucele de genu asta perd esentza… alta se vaicarea ca la mare s-a balacit prin valuri, prin spume, ca era minunat, ca el era bronzat (elu ei cica era si manierat, ii aducea berea in pahar de plastic la prosop) ashea, ca valurile desenau poezii cu stropi, atingerea corpurilor in apa parea ceva mistic, okii lui la fel, cacat, ce mai, totu era k in basm… shi, d’odata, na belea, un val hain i-a smuls sutienu. upssss!!! ce dezastru!!! ahhh, val nemernic, ‘tu-tzi molecula ta salcie de natriu, val descreierat, cum ai putut tu ma, val odios, s-o despoi pe micutza sirena pudica?? mortzii matii de val, auzi tu ma ce i-a facut fetii, saraca de ea… care ea – “am simtit ca mor instantaneu, okii lui erau pironitzi pe sinii mei. nici nu am putut sa imi prind sutienu si am fugit direct la hotel”… heheheheh, cum fah, in tzitzele goale? adeka te vede o statziune’ntreaga la sfârcu gol, da’ el nu tre sa vaza asta? cind plaja e plina de gagici cu tzitzele expuse si cu bikini d’aia cu sfoara nu numa’n cur da shi’n pasarica??? hehehehehe, sa mor io mah, am ris cu lacrimi… ashea, insemnarea aia se termina in coada de peste, kilu meu, intzeleg cumva ca s-a ales prafu de relatzie pt ca ea nu a putut suporta o asha rushine… cetind faze d’astea mi-am adus aminte ca si io am avut, cindva, parte de o astfel de gagica. mdeah, cind eream tinar si mai putzin idiot. de fapt am avut parte de mai multe fatuce d’astea, cramponate, disperate, care nu puteau trece peste intimplari de genu asta. o ceteam p’asta si mi-am adus aminte de catalina. era frumushica foc, desteapta nota mare, sufletista, bunutza rau da’ timida… hehehehe, io vorbeam urit si ei i se rosheau urekile… nah, nu shtiu prin ce alkimii parshive fatuca asta a mea tot parca pe linga mine…
cu timpu s-a infiripat o pretenie faina… io nu ma gindeam la kestii, cacat, era pretina mea buna, numa ca ea tot mai des dadea semne ca barierele’s ridicate si ca putem merje mai departe. mi-aduc aminte primavara dezastrului: m-a luat de mina si m-a dus in herastrau… zapada se topise de ceva vreme, era inca frig dar soarele avea ambitzii. oamenii erau voioshi, pereki de amorezi, noi printre ceilaltzi, dreaq, scapasem de iarna, hormonii se frecau inca adormitzi la oki da deja mishcau, nu? urma sa faca pomu mugure, floare, sa dea soarele cu caldura, sa dam cojocu jos, sa ne regasim terasele, nah, tzi’era mai mare dragu… ea, pe linga mine, fericita si zimbacioasa, tzopaia ca un ciine scos la pishare. ba se oprea sa admire o crengutza, ba se minuna de un mugure, ba mirosea o frunzulitza, ba se oprea si ridica miinile, teatral (da’ frumos) catre cer… io ma simtzeam cam stinjenit de trairile ei, se mai bucurau si altzii, da’ nu dadeau frate din aripi ca asta a mea, nu le cinta sufletu asa de tare… cacat, nah, o mai tzineam de mina sa o temperez da’ nu statea mult in lantz ca se apuca iar de pasi de dans si de gesturi d’astea sensibilos penibile… ei i se parea firesc si atunci am lasat-o’n bucuria ei… si prost am fost… ca acolo in parcu ala, e undeva la o rascruce de alei un poduletz cocoshat. nici mare nici mic, nah, dar e curbat al dreaq… si sa vezi faza: ea, smulsa si scapata din mina mea, intr-un viguros pas al shtrengarului, se avinta pe coama podului… citziva s-au dat mai intr-o parte, stinjenitzi parca si ei de eruptziile de bucurie ale asteia… si nu-sh cum dracu face, ca de ajuns pe coama podului ajunge vaca, da’ cind sa coboare, pe partea cealalta, se’mpedica si o ia in viteza, intinsa pe burta, cit era de lunga, pe panta in jos… cacarea lumii frate, sare lumea sa ridice proasta, io la fel, nah, era cu mine fatuca, deshi imi venea sa-mi pun afish pe pept cu “asta nu e cu mine”… cacat, ridicata fata din noroiu de la baza podetzului, incepe sa plinga de se zguduia textila pe ea… de mila evident ca mi-a fost, dar penibilu era incomensurabil… cind i-am ridicat capul si i-am dat paru de pe fatza, am vazut ca tot nasu ei e jupuit. la fel si coatele, in cadere i se ridicasera minecile, ce dracu avea ea pe ea… fusta numa o mocirla shi aia, dresu rupt in jenunki shi jenunkii belitzi si plini de singe si aia… uuuu, ‘rash al dracu cu soarta mea, cine dracu m-a pus sa ies cu asta in parc… unii, martori ai cascadoriei ei, rideau pe infundate de caraghioslic si parca ii auzeam spunind ie shi la bou ala, a iesit si el la plimbare cu a lui si s-a facut de tot cacatu… heheh, nah, ma rog, am curatzat-o, am aranjat-o, am pipait-o sa vaz daca nu shi-a rupt ceva si, sprijinind-o de mine, am dus-o la mashina s-o duc acasa… ea nu mai zicea nimic, se uita numa in jos, io o intrebam daca nu e cazu sa mergem la f-un doctor ceva, hai catalina, vorbeste-mi, ce dracu, nu e de gluma, nah, toata lumea cade (da’ nu in halu asta toanto), acu lasa, treci peste jena si vorbeste cu mine… ia nimic, muta ca pestele… cind am iesit din parc a vazut un taxiu si sa infipt in ala… io, ca prostu, am ramas in gura parcului uitindu-ma lung dupa mashina… a lipsit fo saptamina, cind a revenit avea o buba luuuuunga, pe tot nasu, o buba lunga shi groasa, urita ca pacura, isi tragea tot parul pe fatza sa maskeze cit de cit nenorocirea

m-am kinuit sa vb cu ea citeva saptamini, se ferea de mine ca de fisc, ma evita… intr-un tirziu a inceput sa nu ma mai ocoleasca si a raspuns macar la salut… cu timpu am uitat scena penibila, ne vorbeam ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. si pe buna dreptate ca nu se intimplase nimic.. ce pula mea, cazuse proasta si atit. bine ca nu shi-a rupt dintzii dracu, sau f’un os ceva, bine ca nu a ramas skiloada, in rest nu conta nimic, nu? mare scofala, ai cazut, si kiar daca ai cazut ca o vaca caraghioasa printre toate miscarile tale de balerina neintzeleasa nah, asta nu e un motiv sa te jenezi in halu asta de mine, nu? ma rog, cu timpu relatzia a redevenit normala… adica mai mult decit normala, ca ea incepuse iar ofensiva… o perioada io am facut pe prostu, dar intr-un final nu a mai mers figura si a venit momentu sa facem ce fac totzi aia care trec de faza pipaielilor si baloshirilor… seara fusese placuta, bagasem la matz la o circiuma intima, eram ok amindoi… bla-bla-bla, “ea m-a invitat sus”, io m-am dus… sus, – tacere. pui o muzica? nu, lasa… de ce stingi lumina? las-o stinsa si p’aia… macar televizoru, il dam pe mute, dar face nitzica lumi – nu, nici televizorul… ãã, facem un ceai? o cafea? nu, nici cafea… cacat, asa pe orbeste, m-am prins ca se dezbraca. io, obishnuit cu momentu, am vrut sa-i dau o mina de ajutor. a sarit ca arsa. am lasat-o in plata ei, mi-am dat seama ca o parte din tzoale le-a lasat pe jos, pt altele s-a dus in alta camera si a revenit goala. goala ca io eram ca orbetele, in intuneric, cu mina intinsa dupa tzigari pe masa si cind ea s-a apropiat i-am bagat ditai deshtu’n buric. cacat, scuze, kestii… aaaaah, de ce ma tre sa fie totu asa penibil cu fatuca asta???? ma rog, m-a pipait pe pept, io intzolit tot, ca de parada, ca ma gindeam ca se razgindeshte mindra shi o sa-mi fie najpa sa ma imbrac la loc. a mormait ceva si din mormaiala ei am intzeles ca tre sa fiu ca si ea, adeka gol. pai da’ cum sa nu? imediat, in citeva secunde am fost numa-n ciorapi (nu, nici mort n’o sa renuntz la faza asta, cind futzi in deplasarea ciorapii sunt salvarea suprema)… ma rog, baloshiri, atingeri – da shi alea pina la un nivel, mai jos nu, ca daca mushca??? aaa, sau eram nespalat pe miini… hai ma, ce dracu heheheh, ok, treaca si asta… facu ea ce facu ca m-am trezit deasupra… io, vorbaretz de felu meu in momente d’astea, nah, am incercat sa injghebez fo doo vorbe ceva… ea a zis doar atit: taci si misca-te… canapeaua aia era incomoda ca dracu, nici nu ma obisnuisem bine cu locu cind venisem ca bruta stinsese repede lumina… imi intra in coaste un spatar ceva, de unde dracu spatar in canapeaua aia???, de picioare ma lua un fir de la fo veioza (uhhh, fir??? sa nu dau dracu cu curu gol si de fo priza ceva), pe ceafa imi cadea un coltz de perdea – tu de unde dracu ai mai aparut mah, ca parca ferestrele erau pe partea opusa, nah, cacat, pe un intuneric de te usturau okii’ntre timple si pe o tacere de-tzi inghetza ceara-n ureki, ie-te’ma pe mine dind din cur pe pipaite… si cind intunericu era mai negru si linsitea mai totala, puaaaah, se aude un zgomot luuuung si reverberat, invirtoshat pe citeva octave, butucanos, preeeeelluung shi shuierator… ea se stringe toata de-mi sar okii’n bezna din jur si icneste ca lovita-n moalele capului… tacerea ramine spinzurata intre noi, aeru dintre burtzile noastre parca fierbe. si io izbucnesc intr-un hohot isteric de ris. si rid, si rid de ma durea burta si coastele. rid pina nu mai pot. rid de ce bashina trasese ea. pe pasarica. ba frate, o basina cum numa moldovenii slobozesc in trenurile judetzene, d’aia cu ecou, deloc bilbiita, ci ferma, barbatoasa, cu peptu-nainte, urgie vere nu alta… ma rog, transpirat tot, incerc sa-i spun hai fata, lasa, ce dracu, se intimpla in mod curent, ii zice flatulentza vaginala, prinzi aer in pasarica si nah, e ceva firesc, da-o dracu de treaba, da-l dreaq shi de pirtz si hai s-aprindem lumina, sa bem o cafea buna si sa ne futem in draci porma… tzi-ai gasit… da-i plinsuri cu sughitzuri, ca ce, sa plec imediat, sa nu aprind lumina ca va muri, sa ma imbrac si sa plec. si inca in regim de urgentza… nah, cum m-am imbracat nu shtiu, cu stingu-n dreptu, cu cracii pe post de mineci, kilu meu, am facut-o si am dat sa ies. la usa, alta belea, nu intzelegeam cum functzioneaza broasca, ma impleticeam in deshte printre kei, iale si lantzuri. o strig sa vina sa deskida ea si aud doar un racnet de fiara: ieshi cum oi ieshi, numa ieshi… ba frate, cosmar pe calea victoriei, nu alta… in lift ma uit in oglinda si ma umfla iar risu. evident, nu ne-am vazut, deshi io o cautam, ea se ascundea mai ceva ca un costum de camuflaj… cacat… a trecut si vara… si toamna era pe trecute… io incepusem sa lucrez prin alte partzi, deja uitasem intimplarile… cind, intr-o zi, ma pomenesc cu ea. senina, frumoasa, sprintena. ce mai faci, cum o duci etc… a urmat o conversatzie frumoasa, ne-am si pupat, ea era luminoasa, surizatoare. si eu intr-un fel multzumit. revenise si se parea ca trecuse peste cele nenorociri. am aranjat sa iesim la o circiuma, io trebuia sa ma vad cu niste scortzoshi, un elenist, unu de pe la academie, o scenarista, un poet, kilu meu, oameni d’astia de vaza cu nod tare la cravata. i-am propus sa vina cu mine, macar ea ar fi colorat seara. s-a dus acasa, s-a facut frumoasa – shi mai frumoasa, si ne-am vazut la circiuma cu restu turmei. protocol, scortzoshenie, spete drepte, discutzii cu dikis… io eram shi nu eram atent la ce dreaq discutau aia. ma uitam mai mult la ea, era cu adevarat frumoasa, facea fatza neashteptat discutziilor, subiectelor… gratzie ei atmosfera se dezmortzise binishor, aia o ascultau cu atentzie, poetu ii trasese shi fo doo rime, ce mai, ii cucerise shi p-aia… ba frate, futu-i mama masii de felie, ca parca era blestem, k parca cobisem, ca prea tare ma minunam ce bine merge seara, nah, cind discutzia era mai in toi si bucatele mai bune, o apuca p-a mea tusea. da’ o tuse d’aia de n’o potzi retzine nici cu portzile etanshe de la reactoru nuclear… taman ce mesteca, distins, la o bucata de piept de pui, cind face d’odata okii mari ca si cum s-ar fi inecat si tusheshte moshie cu gura plina pe toata masa aia… lu scenarista i se opreste o bucatzica de mincare in salata. lu poet ii trece razant o alta bucatzica pe linga o rima imperekeata care de scirba se transforma rapid intr-o rima alba, lu dom profesor ii pune pe okelar o constelatzie de muci si farimitze de mincare. fatza de masa era alba pina la tusea lu asta. acum ziceai ca explodase un copan, ca se facusera cirnatzi de casa, ca zdrobise unu fo 3 sarmale… de unde frate atita materie???? cum dreaq mah???? ca n-avea gura asa mare… uuuuuu, ‘gami-ash’ picioarele-n norocu shi soarta mea… penibilu a fost maxim, de la alte mese se uitau totzi cu gura cascata la dezastru; i-am intins un pahar cu sifon in care plutea gingash o bucatzica… ea cu okii tzinta, balmajeste ceva. si atunci ii infloreshte shi un balonash de muci la nare stinga. tzapana ca o prajina, cu okii tzinta’nainte, se ridica de la masa si dispare cu pashi mari. mie nu mi se shterge de pe retina nu carnagiu de pe masa ci balonashu ala de muci, cu pelicula lucioasa, in care parca au sclipit toate luminile localului. si ma las pe spataru scaunului si rid. rid iar, fara sa ma pot opri. ai mei de la masa, oripilatzi, se ridica furioshi si pleaca gesticulind. io ramin dat pe spate, varsat tot in scaun, si rid cu lacrimile pe obraji. kelnerii se agita pe linga masa, jenatzi de eveniment. ma intreaba habar n-am ce, io rid isteric si viatza mi se pare minunata. privesc in jur printre lacrimi, dau sa explic uneia de la o masa vecina ce e atit de amuzant dar nu pot. o fut in gura, nu-mi pasa, ma dor falcile de la ris si tot nu ma opresc. aia, de la masa vecina, cu furculitza-n mina, incepe sa zimbeasca. ceilaltzi la fel. de la masa din fatza, unu imi cauta privirile, il apuca si pe el risu cind io doar atit mai pot face, mimez cum i-a inflorit lu a mea balonashu de muci la nara. si simt ca ma sufoc de ris. acum toti rid in hohote, au lasat totzi tacimurile si se tzin de burta. se ride pe m

ii de note, se guitza, se behae, se lalaie, se ride pe fatza, cu sughitzuri… io ma ridic, kelneru vine rizind, imi face si ala tremurind nota, akit si plec. oamenii imi fac semne, ma saluta stergindu-se la oki. ies din circiuma si in spatele meu vine una. imi intinde ceva, ma uit – e sacou lu catalina. inca mai gifâi de atita ris, gagica aia, picolitza, kelneritza ce dracu e icneste incetishor, ne salutam si ies in strada…

nah… nu am mai vazut-o pe catalina. de atunci – niciodata. mi-a ramas de la ea haina ei, sacou, care si ala mi-a facut necazuri, cind se mai agatza cite fo gagica pe la mine, dadea aia de haina unei alte muieri si se alegea prafu… cacat… era frumoasa catalina… shi buna… poate ca daca n-ar fi fost atit de stupida sa se lase infrinta de cacaturile astea, da, poate ca ash fi fost cu ea… am fi facut nishte copii frumosi, uneori penibili si bashinosi ei – dar minunatzi… shi am fi ris de astfel de idiotzenii… nah… cit de proasta sa fii mah sa te lashi doborita de firesc???

cacat… daca stai sa despici firu in patru, mori nefericit. si nemincat, shi neplimbat. shi nefutut…

acu mi-au venit in minte si altele… gabi… cu tamponu uitat… elena, la spital, cu clisma… mah, o femeie daca iti place de ea, e la fel de minunata si cind e regina si cind se caca… intre toate astea nu sunt decit kestii firesti, normalitate… anormal e sa faci o drama din astea… si sa iti refuzi si tie si celui de linga tine libertatea de a fi asa cum esti… pacat ca tre sa fim atentzi ca la fiecare pas sa fluturam steguletze specifice… pacat, pacat ca pt fiecare kestie tre sa avem cite o masca… cind mergi la piine, cind te pishi in bosketzi, cind mergi la inmormintari sau la nuntzi, cind esti cu mama sau cu iubirea vietzii, cind skimbi jobu, cind cishtigi la loto, cind vine poshtashu… o masca pt fiecare, pt fiecare altfel, dar niciodata ca noi… hehehe, d’aia ma ii apuca pe unii doru de ei…

catalino, fata, pirtzu tau pe pasarica a fost mai frumos decit toate celelalte femei… shi balonashu tau de muci mi-a aratat iar cit de frumoasa poate fi viatza… shi n-am apucat niciodata sa-tzi multzumesc… ce proasta ai fost… ce proasta…

cre' k…

Friday, July 21st, 2006
bah, io ash vrea sa traiesc in casa cu doo bisexuale care sa fie indragostite de amanta mea nimfomana… shtiu asta clar, asta pt ca e vineri seara si azi toate tutele astea de pe linga mine au fost nasoale… shi ziua inca nu s-a terminat
sa traiesc in casa cu doo bisexuale, una de 21 de ani, ai’lalta de 32, brunete amindoo si cu tzitze potrivite
restu nu mai conteaza (a, ba da, amanta sa fie lata-n crupa)
inca e vineri, ce cacat
cre’ k ma duc la digeiu, la beduini, sa numar camile shi dune… (digeiu, camile ai mah p’acolo????)
e inca vineri mah, ce cacat, ascult empyrium, ensemble of silence (curtezano, tre’ sa-tzi dau, e de vene mah, de vene lungi)
bilantz cu blog:
umma mi-a scris misto, tre’ s-o invatz sa nu mai fie asa transparenta
inca astept sa devin wursht/pishcot
mi-a fost dor de piciu, a dreaq a pus parola la poarta – bey, io ce-am? imi pute picioarili?
m-am dat la emilia h toma, bestial, doza de metafora luata la timp (e inepuizabila, felicitari emilia, tzie sunt sigur ca tzi-ash aduce flori)
poposit la cobra regala, care are kef sa mearga p’acolo, e de 5 stele
m-am dat prin pozele amoralului
semnat de prezentza si la mayra – asta e iubita mea, notez aici sa nu uit, am promis inghetzata (poate uita)
la pescarush e pace – zice unu la ea in tag ca cica ar fi curva – brava ei, io ador curvele, daca se verifica faza imi fac abonament la blogu ei
cu provinciala ash ieshi la o bere, daca se leaga ma iau de baut
vizitat intimplator citeva bloguri de nefutute, trecut rapid p’acolo, spicuit – sacâz shi peltea – una jura catre unu imaginar ca shi-ar da viatza pt o secunda de iubire – fah, aia imaginari intotdeauna pot mai mult de o secunda – o alta melancolica promitea sa nasca oceane de lacrimi – da’ pina atunci riscam dreaq sa ne’necam in oceane de foliculina – de fapt io nu, ca shtiu sa fac pluta
inca o tura pe la april, la fel de desteapta, i-am mai vârât cu stele, ashea, de pofta
porma nu mai shtiu ce-am facut, cre k doar m’am uitat ca bou la proastele astea de linga mine shi m-a surprins sa imi dau seama ca una e kiar urita mah, ce dreaq vazusem io frumos la ea? a stranutat shi shi-a facut mucii suzeta, io am ris ca prostu shi aia s-a simtzit ca dracu – shi nu ca am vazut io faza, da’ m’au intrebat ceilaltzi de ce rid shi io le-am zis ca a dat aia drumu la muci, aia cu o hirtie d’aia de imprimanta inca la nas a fujit rushinata shi shi-a gasit un alt birlog unde sa-shi faca treaba. sau pe unde sa deverseze… hehehehe, ce-ai soro, ai racit??
cacat, asha e vinerea… vinerea, cind imi dau seama ca io tre sa fiu in casa aia cu alea doo bisexuale shi sa ne sfatuim daca s-o sun pe amanta mea nimfomana shi in seara asta… sau in seara aia… sau cum dreaq vine… sau… nah
auzi mah, sa ma apuc de baut? cre’ k
 
 
 
shi da, curtezana are mereu dreptate. sarumina doamna
 
 

indoiala

Tuesday, July 18th, 2006
in curind voi fi personaj de poveste. un personaj in povestea curtezanei, povestea aia cu gogoshile… ea a zis ca voi fi un pishcot… alinutza ma vedea ecler… io insa vreau sa fiu cremwursht… d’ala in foetaj… ce ar trebui sa aleg? important e ca toate astea pastreaza forma necesara… numa’ k io cred ca wurshtu ar fi cel mai reprezentativ… itzi dai seama frate? io, un wursht bine facut, alaturi de gogosile alea… si unde mai pui ca alea au shi gaura… tre’ sa-i fac cinste lu curtezana, ca altfel ma imperekeaza cu fo merdenea ceva prin povestea ei
curtezanoooo, wursht, da? pls :)

 

Tuesday, April 4th, 2006
ããã… ãã… nah… lasa…

o lume de cocoshatzi

Tuesday, January 31st, 2006

mi-am adus aminte de un om.

lucram cindva, undeva unde era angajat un cocoshat. era batrin. slutzit, deshukiat, natura ishi exprimase toata nebunia haosului in corpul lui. nenorocirea era cu atit mai mare cu cit bietul om era shi aproape surd. altfel – un om muncitor, zimbea mereu deshi eu mereu ma intrebam ce motive avea. cocoshatul lucra la un departament de expeditzie. munca era grea, istovitoare, trebuia sa care colete voluminoase, sa le aranjeze in nishte nishe inalte, sa le coboare, sa le… in departamentul ala mai lucrau citziva oameni. majoritatea baietzi tineri, bine facutzi. de cite ori aveam treaba in zona aia asistam la mishtocareala shi mitocaniile astora, facute cocoshatului. glume proaste, kiar jignitoare pt bietul batut de soarta. cocoshatul insa nu se supara niciodata, ba râdea sarmanul alaturi de ei de propriile lui infirmitatzi. golanii aia nu pierdeau nici o ocazie sa faca glume idioate pe seama cocoshatului. ii spuneau in hohote de ris bai cocoshatule, te-ai parfumat? ai cocosha’nel? shi cocoshatul ridea shi el… ridea shi mormaia in barba cocoshatzilor, cocoshatzilor… astia, mai ai dracu, il intrebau iar: auzi cocoshatule, te invitam la o cina? servim ghebe… shi rideau de se cutremurau peretzii… cocoshatule, cocoshelu e tot cocoshat? cocoshatule, tu eshti bun sa ne tzii spatele… cocoshatule, te-au cocoshat ashtia de munca… cocoshatule faci ravagii printre cocote cind te dai cocosh… shi tot asha… cocoshatul ridea strimb, strimb de tot, ochii lui se ingropau in cute, umezi poate de la lacrimile pe care shi le tzinea strinse sub geana… dar ridea, ridea shi spunea ca pentru el: cocoshatzilor, cocoshatzilor

intr-o zi am vorbit cu el. trebuia sa vorbesc tare sa ma auda, fixa ochii pe buzele mele shi dadea maruntzel din cap, ca un tremurat. am aflat atunci ca are 67 de ani. shi ca iubeshte câinii. adevarul e ca il vedeam in fiecare dimineatza cu o ceata de ciini dupa el, ii aduna in spatele unei hale shi le facea portzii de mincare pe nishte ziare. se asheza pe jos, cu cocoasha lipita de f’un zid shi ii privea. ciinii mincau, hapaiau lacomi, apoi se gudurau pe linga el, ii lingeau miinile sau obrazul. era un spectacol dureros, nu de putzine ori imi intorsesem ochii de teama de a nu surprinde in mine cine shtie ce sensibilitatzi. nenorocitzii aia cu care lucra cocoshatul ii aruncau resturile de la mesele lor, strigindu-i na cocoshatule, da’ nu minca prea mult ca faci burta… shi burta shi cocoasha nu prea merge… el multzumea shi aduna mincarea, o aduna pentru ciinii lui. din ziua aia mi-am facut un obicei – imi gaseam de lucru pe la expeditzie numai ca sa il scot pe cocoshat la o tzigara. el nu fuma, dar lua mereu tzigara pe care i’o ofeream. o rasucea intre degete shi spunea uite ce dreapta e. dar cit de dreapta ar fi, de-i dai foc ea se termina. avea un fel ciudat de a vorbi, nu ma ashteptam ca vorbele lui sa fie alese, pentru ca nu ash fi gindit ca putea fi un om instruit. in vara aia am aflat multe despre el. era nascut intr-un sat prin bucovina, fugise de urgia sovietica shi ajunsese prin galatzi. acolo lucrase la o cazarma militara. nu-l primisera prin nici un fel de scoala, era diform, era un mutilat. cu toate astea invatzase toata viatza lui shi citise tot ce-i cazuse in mina. am fost mai mult decit surprins sa il ascult intr-o zi vorbind despre literatura antichitatzii, autori, ideii, interpretari. brusc, pentru mine devenise un personaj incredibil. cind il scoteam la o vorba aia ii strigau cocoshatule, ai grija cum cobori, sa nu-tzi rupi picioru, ca p’aia shkiopi nu-i iubesc femeile… el ieshea rizind shi mormaia cocoshatzilor, cocoshatzilor… aia rideau in hohote. risul lui se stingea insa intr-un zimbet trist shi un oftat

de ce le permitzi il intebam… cum sa-i opresc? raspundea trist… asta vad, atita fac. nu ma mai supara de multa vreme blestemul meu, m-am obishnuit. ar fi ciudat sa fie altfel. dar asha… greu a fost in copilarie, in tineretze… acum nu-mi doresc decit sa se termine totul, sa mor… e firesc asha, asha trebuie, cocoshatzii nu au loc. au loc doar cocoshatzii ca ei. shtii? ei sunt mai cocoshatzi decit mine. bietzii cocoshatzi, ce cocoshatzi sunt. imi venea greu sa il intzeleg. imi era greu sa intzeleg de ce le zice shi alora cocoshatzi. sau cind comenta suparat de cite unu’, pleca shi mai mult capul in pamint shi spunea: un cocoshat, un cocoshat… de multe ori le-am spus alora sa inceteze cu glumele lor. ei au ridicat din umeri shi au raspuns ca asha era de cind lumea, cocoshatul era parca dintotdeauna acolo, plecasera unii, venisera altzii, dar totzi pastrasera obiceiul de a ride pe seama cocoshatului. el nu se supara, ridea shi mormaia doar atit: cocoshatzilor, cocoshatzilor…

in ziua cind l-au dat afara de la biroul asta de expeditzie l-am vazut plângând. in fatza mea s-a rushinat de slabiciunea lui, incerca sa ishi ascunda fatza, sa disimuleze intr-un fel. l-au dat afara pentru ca venise un sef nou care nu suporta aspectul bietului om. i-am spus ca o sa merg sa vorbesc cu cei de sus, ca nu e drept. lasa, nu e nevoie, am din ce trai, pling nu ca plec de aici. pling nu ca sunt cocoshat shi aruncat. ci pling de grija ciinilor mei, daca nu voi mai fi pe aici ii vor alunga, ii vor omori. cine sa ii hraneasca? m-au dat afara, asta e, asha au considerat ca e drept. lasa-i, asha a fost sa fie. seful asta nou e un cocoshat, e un cocoshat, mi-e mila de el. e un biet cocoshat. in ziua aia shi-a strins ce lucruri avea el p’acolo, le’a pus intr-un carucior shi a plecat. a luat cu el 2 câini, unul cu picioarele strimbe, care abia mergea shi altul chior shi fara o ureche. imaginea era cumplita, un cocoshat care tragea un carutz cu nimicuri, de care legase cu sfoara doi câini.

imaginea asta m-a urmarit multa vreme, imi staruia in minte ca o vina ascunsa, ca o fapta rea pe care doream s-o repar cumva. dupa o vreme am aflat unde locuia bietul om shi i-am facut o vizita. avea o casutza mica, mica, la ieshirea din bucureshti, la antiaeriana, pe drumul catre magurele. cind am ajuns in fatza casei lui m-a intimpinat o haita de fo 8 ciini, dadeau totzi din coada shi ishi vârau boturile ude prin grilajul portzii. cocoshatul a fost aproape naucit de vizita, nu ishi gasea cuvintele shi era rushinat de faptul ca nu avea cu ce sa ma trateze, se simtzea teribil de prost. casa era formata dintr-o camera micutza, cu mobile vechi, shi o bucatarioara. in curte, destul de mica shi ea, erau construite 4 cotetze maricele, din lemn captushit cu tabla, cu rogojini despicate, fixate la intrare. am stat in curte pe un scaun strimb, strimb ca shi cocoshatul. el s-a ashezat pe iarba, cu câinii in jurul lui. am discutat fel shi fel de timpenii, de guvernantzi, de politicieni, el le spunea cocoshatzi shi astora – de situatzii, de toate, amintiri, ginduri… am sporovait, habar n-am despre ce, timpul a trecut repejior shi shtiu ca am plecat intr-un fel fericit de la el. shtiu ca acolo, in saracia lui, m-am simtzit parca alt om, inconjurat de câini betegitzi shi ascultind vorbele cocoshatului. era ca o evadare din mizeria de zi cu zi, o evadare in simplitate, in nimicuri fireshti. shi toate astea m-au facut sa revin, din cind in cind, la cocoshat. de fiecare data el era emotzionat, de fiecare data ciinii lui ma primeau dind din cozi, cu boturile in sus, cautind mângâieli. mi-aduc aminte ca intr-una din vizitele mele l-am intrebat daca ii pare rau de ceva in viatza, daca are f’un regret. a tacut lung, privind undeva peste umarul meu. cind deja incepusem sa ma sitm prost ca am pus o astfel de intrebare el a raspuns: cel mai mare regret al meu e ca nu am un copil. shi din ochii lui ascunsi de riduri au curs lacrimi tacute.

acum un an am aflat ca bietul cocoshat a murit. a murit singur, printre ciinii lui. am aflat tot asha, mergind pe la el. casa era inchisa, a ieshit o vecina shi mi-a spus ca murise, ca l-a ingropat municipalitatea pe la nu shtiu ce cimitir. casa ramasese a nimanui, primaria trebuia sa hotarasca intr-un fel… in spatele vecinei asteia care ieshise la poarta sa vorbeasca cu mine venea, gârbovit, un ciine, un ciine cu picioarele strimbe, cocoshat shi el ca vai de lume. l-am recunoscut, era unul dintre ciinii cocoshatului, vecina aia il luase de mila. ciinele mi-a lins mina shi s-a cuibarit in fatza portzii casei lui, privind rugator catre noi. a fost un om amarit maica, a murit singur, n’a deranjat niciodata pe nimeni. l-a luat dumnezeu, saracu’… cine shtie din ce traia? nimeni nu shtia maica, nu se plingea niciodata, era shi el cu ciinii lui… l-a iertat dumnezeu…

mi-am adus aminte de un om. de cocoshatul asta. mi-am adus aminte cind am plecat de dimineatza din parcare. pe strada erau citziva taximetrishti care rideau shi aruncau cu pocnitori spre un câine schiop, slab, tavalit shi speriat. se ascundea pe sub mashini shi aia aruncau cu pocnitori dupa el. scheuna de frica shi tremura din toate inchieturile sarmanul câine. atunci am strigat la aia bai cocoshatzilor, nenorocitzii dracului, lasatzi ciinele in pace fir’atzi ai dracu de cocoshatzi nenorocitzi. cocoshatzilor… cocoshatzilor

shi abia in dimineatza asta am intzeles ce voia cocoshatul meu sa spuna atunci cind spunea de altzii ca sunt cocoshatzi. ca sunt mai cocoshatzi decit el shi ca lui, biet nefericit, ii era mila de ei. ca nenorocitzii ashtia de dimineatza. am intzeles. shi am vazut ca deshi erau dreptzi, purtau fiecare cite o cocoasha imensa. dar pe dinauntru.

cum sa organizezi o institutzie publica

Thursday, January 26th, 2006

pentru ca cetatzeanu sa simta cu trainicie faptu ca statul e alaturi de el se vor lua urmatoarele masuri (studiu de caz – circa financiara / posta / primarii / birouri teritoriale)

    1. spatziu de desfashurare ale tainicelor activitatzi (intimplatoare sau impuse), comune cu reprezentantii statului, tre’ sa fie impartit dupa cum urmeaza:

    a) un spatiu vast, utilat modern, cu aparatura de ultima generatzie (care oricum reprezinta un ozn pt omu de rind, prea temator shi pt a pune macar intrebarea pe unde se baga in priza). acest spatziu vast, luminos, utilat, va fi atent monitorizat din punct de vedere climateric astfel: in perioada de iarna shi in periaoda de vara temperatura sa se hotarasca in urma mediilor matematice intre doleantzele celor ce stapinesc si folosesc acel spatziu, urmat de un vot general. confortu respectivilor functionari tre’ respectat si imbunatatzit permanent. spatziul acesta va fi decorat dupa dorintza, cu ghivece de flori exotice sau nu, sau cu diferite elemente ce tzin de o latura mai practica shi mai naiva a artelor vizuale. modulele de mobilier vor fi practice, ergonomia shi utilitatea va irumpe din orice mecanism, kiar shi din simpla shina a dosarelor sau din banalul perforator. de exemplu – pentru buna desfashurare a activitatzilor curente, perforatoarele vor fi prevazute cu microcipuri care sa monitorizze atent numarul de folosiri, temperatura miinilor ce ating aparatul, localizarea in coordonate GPS, variatziile de luminozitate in sistem IM._STAAL, etc.

acest spatziu e destinat FUNCTIONARULUI.

    b) un spatiu ingust, daca se poate in coltzuri strâmbe, ilogice (minim 5), slab iluminat, fara shanse de aerisire. acest spatziu tre’ gândit in asha fel incât cei care-l ocupa sa simta din plin coeziunea intre mase. e shtiut faptu ca oamenii sunt fiintze sociale shi sociabile shi conform acestui principiu se spera ca interactziunile generate sa fie benefice.

acest spatziu e destinat CETATEANULUI.

    2. cele doo spatzii tre’ despartzite de un perete prevazut cu ghishee. suprafatza utila prentru lucru in partea functionareasca a ghisheului tre’ sa aiba minim 80 de centimetri patratzi. pe partea cealalta a ghisheului, maxim 12 centimetri patratzi.

    3. fereastra ghisheului va trebui montata cit mai jos cu putzinta, pentru ca functzionarul sta pe scaun. el munceste pentru cetatzean, macar atit. scaunul ergonomic sa fie moale, eventual dotat cu sisteme programabile de masaj lombar, sacral, inghinal, cervical. anal nu. de partea anala a functzionarilor e de la sine intzeles ca se vor ocupa cetatenii. cu spor, cu sârg, dar doar mental, imaginar. e bine shtiut faptul ca imaginarul colectiv nashte sublimul individual. fereastra ghisheului, pe partea alocata cetatzenilor, trebuie montata intr-o firida, cu o adincime de minim 40 de centimetri, in asha fel incit cetatzeanu sa fie nevoit sa se aplece indecent (pt cei din spatele sau; apetisanta numai la un anume sex shi sub o anume virsta) SHI sa-shi introduca atent capul astfel incit functionarul sa poata interactziona direct doar cu partea anatomica de interes a acestuia shi sa fie scutit de spectacolele ce se desfashoara inapoia clientului cetatzean.

    4. in spatziu destinat catatzeanului, functzionarul are obligatzia civica de a lipi afishe cu mesaje shi indemnuri referitoare la precizie, orientare in spatziu, comportament civilizat, promptitudine. cetatzeanul e obligat sa ia act de urmatoarele invatzaturi. “fitzi scurt si la obiect” “nu tulburatzi linistea” “si noi suntem oameni” “actele necesare se gasesc la ghiseul 13″ “program de lucru cu clientii: 10.30 – 11.00″ “ghiseul 13 mutat et 2″ “sectorul x redistribuit ghiseele 1, 5″ “ghisheul 13 inchis momentan” “va rugam fumatul interzis” “va rugam asteptati” “ghisheul 13 desfiintat”

afisul va rugam asteptati are datoria de a fi omniprezent. el va fi scris in culori, in versuri, in sus, in jos, in draci. asteptarea nashte intzelepciune. cetatzeanu tre sa fie intzelept. intzelepciunea mai vine shi cu virsta, cu trecerea anilor. anii de ashteptare dau roade. insa atunci cind oricum nimeni nu mai are nevoie de ele.

    5. pe cit posibil, mashinile de fotocopiat care deservesc cetatzeanul sa fie rare. nu inexistente, dar rare. un xerox la 3 etaje deja e un numar mare. numerele mari sperie cetatzeanul. xeroxurile tre’ sa functzioneze dupa cum urmeaza: la 3 exemplare lizibile, 6 ilizibile, 2 indoite, 3 franjurate. toate se platesc. functia de paper jam va fi activata la intervale regulate, de minim 2 minute. corpul tehnic sa aiba birourile in cladirea veche a institutziei. cladirea veche sa fie pozitzionata in alt sector, asta daca e posibil. daca nu, la minim 2 cartiere. la fel, de preferat, fotocopiatorul sa fie amplasat in spatele unei ushi intens circulate dar undeva in capul scarilor. scarile – inguste, risipa de spatziu e nesimtzire curata. astfel coada, pe 3 rinduri, va cobori armonios pina la parter. daca in fatza institutziei exista statzie de tramvai, coada va trebui sa lupte cu carosabilu pentru infratzirea cu peronu statziei respective. (nota interna: personalul care deserveshte fotocopiatorul trebuie sa posede inabilitatzi fizice. cei cu douã mâini stângi pot fi promovatzi catre acest post. daca inabilitatzile sunt shi psihice, cu atit mai bine. postul respectiv e prevazut cu spor de periclitate).

    6. functionarii (personal calificat) vor fi numitzi pe post in urma unor atente shi indiscrete examene de profil: examen orl, examen de urina, coprocultura, exudat faringian, x shi zero, spânzuratoarea cu cuvinte de max 4 litere, zicatori shi proverbe populare, cunoashterea pe dinafara a minim 5 coperte de carte de profil, tabla inmultzirii pina la 5ori5 ca rimeaza, optzional 6ori6, tot din principii ce tzin de rima. legislatzia necesara cunoscuta: unde e lege nu’i tocmeala / statu face legea / legea e de partea mea / legile se aplica (suficient). câshtig de cauza vor avea posesorii de handicap. aproape cã se impune numirea la ghishee a unor functzionari fuduli de ureki, posesori de miopie stadiu avansat, posesori de prostata netratabila etc. cei cu defecte de vorbire, iremediabile din punct de vedere logopedic, vor fi pozitzionatzi in punctele cheie ala institutziei, ex biroul relatzii cu publicul. astfel se urmareshte dezvoltarea abilitatzilor de imaginatzie shi deductzie ale cetatzenilor. se doreshte demonstrarea ideii cã a veni vaca shi a pleca bou nu deranjeaza pe nimeni, cu atit mai putzin pe functzionar. el shi-a facut datoria, vina e a cetatzeanului ca nu a putut imagina sau deduce un raspuns corect din partea functzionarului. interzis sâcâirea unui astfel de functzionar cu aceeashi intrebare. daca intrebi de mai mult de doo ori shi tot nu ai intzeles, inseamna ca nu eshti un bun cetatzean shi ca aceasta institutzie nu itzi e destinata. kestie de destin in definitiv. iar fiecare are propriul sau destin. daca destinul, precum soarta, tzi-e potrivnic – vina o portzi numai tu, cetatzeanul. atunci eshti rugat sa paraseshti incinta, ghinionul se ia. (nota interna: de preferat ca intreg personalul sa fie afectat de mutilari fizice de lunga durata sau definitive. statul are datoria de a integra shi de a apara drepturile celor cu handicap. obligatzia de a asigura locuri de munca celor cu handicap e deja capitol constitutzional. constitutzia apara drepturile functzionarului shi garanteaza obligatziile cetatzeanului.)

    7. spatziile de asteptare nu trebuiesc obturate de prezentza scaunelor. pentru cetatzean, scaunul indeamna la lene. shi la meditatzii grave cu privire la sistem. ori sistemul functzioneaza, daca ai alte pareri exista biroul de reclamatzii. deasupra lui e montat un afis. e montat in boltzuri, in holshuruburi, lipit, cimentat, zidit. nascut odata cu peretele. pe el, cu litere mari sta scri: “azi inchis”. in aceeashi ordine de idei, mesele sunt categoric interzise. mesele sau alte obiecte de mobilier pe care cetatzeanul sa-shi poata sprijini coatele cind scrie o hirtie. el ori vine cu lectziile facute, ori renuntza. in institutziile statului nu e permisa incurajarea ineficientzei. statul serveshte cetatzeanul, dar nu are obligatzia de a’l shterge shi la fund. raportul “stat / fundul cetatzeanului” e similar cu raportul “fundul sau gura functzionarului / organul sexual al cetatzeanului”. in natura umana e mereu nevoie de o ekilibrare de fortze shi nazuintze. reciprocitatea se aplica similar, pe fiecare nivel al skemei sociale.

    8. grupurile sanitare exista in incinta institutziei DOAR spre folosul functzionarului. care e invitat la cit mai multe shi dese vizite. functzionarul trebe sa faca mishcare. functzionarul nu trebuie sa stea prea mult pe scaun. durerea in cur a functzionarului tre sa fie de alta sorginte. pe functzionar tre sa-l doara in cur de cetatzean, ci nu din pricina scaunului. din pricina scaunului poate doar atunci cind el, scaunul, e anatomic shi personal. shi cind vine greu, rar shi gros. dara acela e alt scaun care nu intereseaza relatzia stat/functzionar/cetatzean. cu acel tip de scaun numai statul shtie ce sa faca – il serveshte constant de data aceasta shi functzionarului, shi cetatzeanului. se pare ca aici e singura zona comuna in care shi functzionaru shi cetatzeanu sunt egali. ca zice shi legea, in aplicatziile statului fatza de natzie, totzi sunt egali. statul nu face discriminari (in acest caz), e impotriva drepturilor omului. totzi au dreptul sa primeasca in mod egal, frumos portzionat shi ambalat in diferite forme cacaturile statului. shi aici statul e darnic. shi de multe ori kiar prea generos.

    9. e cu desavirshire interzis cetatzeanului sa stea doar o singura data la coada. shi o singura ora. shi la un singur ghiseu. cetatzeanul nu trebuie sa uite cita intzelepciune e inmagazinata in afishul “va rugam, ashteptatzi”. in cazul in care nu pricepe, metodele functzionareshti vor veni in sprijinul cetatzeanului shi aceasta mica problema se va reglementa. atunci cetatzeanul va deprinde una dintre mishcarile de nelipsit ale cetatzenilor – ridicatu din umeri. shi oftatu’. (manifestari incipiente, deloc neglijate de functzinar – el simtzindu-se dator sa imprumute aceste mishcari printr-un mimetism perfect; astfel, ridicatu din umeri, la functzionar, tre’sa devina arta. el are aceasta obligatzie in fatza cetatzeanului.)

    10. o alta obligatzie importanta a cetatzeanului e urmatoarea: sa intzeleaga ca venind cu o singura problema la institutzie, va pleca inapoi cu inca 10. 11 probleme nerezolvate nu sunt un impediment in fatza matematicii. conform modelului, problemele cetatzeanului vor creshte exponentzial. iar acesta va simtzi ca are pentru ce trai. ca are o ocupatzie, un tzel, o misiune. ca are un rost.

or, numa cine are un rost pe lumea asta e fericit.

io am gripa aviara?¿

Tuesday, January 24th, 2006

ba frate, m-au omorit ashtia cu gripa lor aviara… am fost la o shedintza simandicoasa cu nishte ratatzi… ala de prezida a intrat in sala cu o masca pe figura. io am bulbucat okii’n cap neintzelegind de ce e ala mascat. il intreb pe unu de linga mine, om de-al companiei respective, shi ala imi zice asha, ca un secret – ei, gripa aviara, stii tu… a-haaa… da mah, corect, gripa aviara… ma rog, un pic mai dumirit (ca am vazut pe la tv la shtiri o multzime de oameni cu masca pe nas) stau sa se termine prezentarea. dupa ce au ispravit aia, am coborit la o shefa de departament, la un etaj inferior. in lift, linga mine, unu meshtereshte ceva la nishte hirtii shi fredoneaza fals o melodie. evident, shi ala e cu masca pe figura… cind ajung la madama aia de aveam io treaba cu ea, intind mina shi aia ma lasa ca prostu cu mina’ntinsa… scuze, shtii… gripa aviara… ma rog, explicatzia scuza nitzel penibilu… imi termin treaba shi cu vaca aia shi o iau catre treburile mele. cind sa ies, un badigard dala de-ntinde holurile imi deskide repede usa. io, mirat, ma intreb cind dreaq mi-a crescut distinctzia shi importantza de se-nghesuie ala sa imi deskida usha. cind sa ies, dau sa prind usha de klantza shi ala imi spune va rog nu atingetzi, lasati ca inkid eu, stiti, gripa aviara… el cu manushi in mâini… ca nu cumva sa pun io mina, mina mea, pe klantza lor. bah futu’va’n creshtet, da ce am frate? ciuma bubonica? gripa aviara? nah, acu ce sa zic, brava lor ca se protejeaza… da’ plecat d’acolo, am strania senzatzie ca am scapat dintr-un spital de paranoici si de ipohondrii… shi sunt sigur ca aceeashi parere au avut-o totzi vizitatorii respectivei institutzii… e drept, cica mai bine sa previi decit sa tragi dupa, dar prea de tot bai nene… acu, nah, hai sa ne cacam pe noi… ca românu e as la exagerari… doar tema, motivu, uneori lipseshte, asha ca noroc cu gripa asta aviara ca avem de ce ne sparge-n beshini prin institutzii importante.

io propun ashea: ca omu’ sa fie informat shi sa invetze sa tzina cont de pericole, (pt ca ele, pericolele, primejdiile, abia ashteapta sa-tzi sara la beregush), sa se faca o lista cu toate situatziile in care potzi fi expus unor cauze care sa-tzi aduca prejudicii importante cum ar fi decesul. shi astfel de situatzii – multe sunt.

de ex ginditzi-va numa la ce risc eshti expus cind mergi la mare. e shtiut faptu ca mai totzi cei care contribuie la aglomerarea plajelor, in cele peste 5 ore de stat la soare (sau mai mult), trec prin diverse stari ce impun de urgentza respectarea unor drepturi biologice, naturale dealtfel. daca ai imaginea unei plaje de citeva hectare, suprapopulata – e de bine. inseamna ca imaginatzia ta functzioneaza. acu, asha, din amintiri, cauta sa localizezi closetele. shtii, alea 2, 3 cabine. buuun… acu’ fa o socoteala, e matematica elementara… e vb de produsele alea carteziene, ca de la ele afli deja speriat ca acele closete is incredibil de putzine pt totzi oamenii aia. care, deh, la soare fiind, consuma likide nene, ca omu nu tre’ sa se deshidrateze, nu? el a venit la distractzii, nu la imbolnaveala. buuuun… acu, daca tot ai plaja aia in minte, shi closetele alea mici shi putzine-putzine care sunt undeva departeee, departe, in spate, da, acu incearca sa imaginezi shi apa. vezi cit de aproape e de plaja? de oameni? pai cine dreaq sa fie nebunu care sa mearga sa se pishe intr-un closet puturos cind valurile iata ce-l imbie??? ãã? nah, acu recurgem tot la matematici. la cite likide bea omu pe plaja, in combinatzie cu numaru de ore shi cu resursele shi capacitatea interna de stocare, hehe, dreaq, te ia cu frica rezultatu’ ecuatziei, nu?. ce-mi place mie de unii care ies din apa shi sunt intrebatzi cum e apa bah?, la care aia raspund cu un zimbet de satisfactzie pe felie: CALDA. hai mah… deja am imaginea unor tsunami de pishat proaspat, abia fermentat, ushor pishcator (asha cum ii shade lui bine sa primeasca balaceala ta)… ca sa nu mai vorbim de starea de agregare semisolida a unor alte apucaturi fine shi ascunse sub nivelu apei… noroc ca pe alea le maninca peshtii… da’ pina le maninca, nah, cind tzi-e lumea mai draga shi apa mai calda te trezeshti cu un nautilus maro pe piept… fugi repede, fara sa-l mai intrebi al cui e… (acu pe bune, – a vazut f’unu aglomeratzie in fatza unui closet de pe plaja??? ca io n-am vazut niciodata pe nimeni ashteptind vânãt, muscându-shi buza shi facind sârbe maruntzele-maruntzele pân fatza ushii closetului). in situatzia asta io zic ca guvernu sa ia masuri. ministeru sanatatzii sa se ia de git cu ministeru turismului shi sa gaseasca ei o rezolvare ceva… ce dreaq, mergi la mare sa te umpli de scabie? de eczeme? de furunculi shi bube dulci? ca in ziua de azi costa mult un ulcer varicos…

tot in situatzii cu grad ridicat de risc se afla shi sarbatorile bisericii… bine ar fi ca preotu sa aiba in altar un dulapior de campanie inzestrat cu mai multe cupe pentru impartashanie. e shtiut faptu ca a bea dupa un altu e cea mai mare prostie. kiar shi sub okiu vigilent a lu dumnezeu. la fel, preotu tre sa fie prevazut cu un numar de cruci direct proportzional cu numarul enoriashilor dornici de a pupa obiectele sfinte. propun ca icoanele sa fie shi ele in numar mare. sau kiar de unica folosintza. cum a fost una pupata – cum a shi skimbat-o popa. (pt crucifixe parohia tre inzestrata cu o instalatzie de sterilizare de mare capacitate). tot in aceasta zona: a se interzice boboteaza – stropeala cu likide sfintzite poate provoca o multzime de boli – de la pneumonii severe pina la stopuri cardiorespiratorii. la fel, moashtele sfinte: ele musai trebuiesc interzise. se shtie ca orice ramashitza naturala e un focar de bacterii shi microbi care abia ashteapta un semn de afectziune. nu au nevoie decit de un sarut plin de pioshenie. muribunzii, la ultima impartashanie, ar trebui sa tzina cont de sanatatea lor shubrezita, de starea lor precara, shi sa nu mai atinga sub nici o forma absolut nimic din recuzita bisericeasca. ce naiba, nu vad unde au ajuns? in cazu asta doresc sa afirm ca BOR nu tzine cu poporu. shi ca sintagma “biserica e a poporului” nu e decit un joc mishelesc, un complot meskin.

denuntz pe aceasta cale practicile inumane de la starea civila: sa se interzica sarutu mirilor. shi pupatu de felicitare din partea nashilor/rudelor/pretinilor. prin sarut, organismu nostru devine permeabil la mii de factori externi ce dauneaza grav sanatatzii. noaptea nuntzii sa se consume privind serialu preferat shi povestind ultimu an de liceu. punct.

la fel. ministeru transporturilor sa ia masuri, sa faca ceva in vederea eradicarii aromelor naturale intilnite in mijloacele de transport in comun. feromonii tipic umani nu indeamna numa la procreere, ci shi la grabnice shi explozive accese de voma. iata, deja avem o reactzie in lantz. un rau aduce un alt rau, pt ca e shtiut faptul ca jetul de voma nu e disciplinat, mecanica fluidelor fiind ceva complex shi greu de manevrat. in acest fel, pe o raza de circa 4,5 persoane – totzi se pot bucura de binefacerile unei vome matinale. shi pt ca raul atrage alt rau, kiar daca abia am spus-o, vreau sa mentzionez ca o persoana bintuita de un acces subit de voma poate antrena sanatos shi la modu serios shi pe cele din jur. propun ca mijloacele de transport in comun sa fie dotate cu sali de dushuri, cu antecamere septice shi cu mopuri absorbante, asta in cazu in care totushi se intimpla. omul e ceva sfint. e puternic, cutezator, neinfricat. dar in acelashi timp, e fragil shi delicat precum o dantela olandeza din secolu XII. omu nu trebe supus nici unei forme de contaminare. de nici un fel. autoritatzile tre sa invetze ce e ala “omu”. shi sa se comporte adecvat concluziilor shi intzelepciunilor acumulate.

e bine sa invatzam sa ne ferim. sa ne pazim. dar sa avem shi simtz civic. sa luam masuri atunci cind anketatorii lovesc cu acelashi dos de palma, peste dintzi, peste gura, un numar mai mare de inculpatzi. in felul acesta se pot raspindi boli grave, de la inculpat la inculpat. shi un om nevinovat cum e inculpatu poate plati cu viatza un astfel de tratament din partea autoritatzilor. da, nevinovat, ca se vede clar ca sistemu justitiei române demonstreaza permanent erorile shi nedreptatzile ce se fac inculpatzilor, care inculpatzi in final se dovedesc cristalini ca lacrima fecioarei. ministeru justitziei suge. & minishtrii. & circa 16. & locotenent Buzatu, care, intimplator, mi-e vecin.

ministeru muncii se face shi el vinovat de rata mare a shomerilor. acestia se imbolnavesc de boli de nervi, de boli profesionale capatate in urma cautarii unor profesii. sau din simpla roadere a unghiilor pina la nivelu carnii, in ashteptarile interminabile pe culoarele institutziilor de resort. pai shtim cu totzii citzi microbi ishi fac sat de vacantza sub unghiile noastre, nu? deci muie shi la ministeru asta.

in aceeashi ordine de idei, tot pt a va proteja sanatatea, – verificatzi bine zonele in care tre’ sa ajungetzi, traim vremuri nesigure, confuze, terorismu e prezent la tot pasu. in cazu unor explozii, singele victimelor singerosului atentat vã poate improshca, shi acest singe proaspat poate contzine germeni periculoshi pt sanatatea dvs. in cazul unor explozii nucleare, feritzi-va de a pune mina la gura. o mina nespalata va poate face cadou o hepatita virala tip C de toata frumusetzea. locurile de veci pe care le alegetzi – avetzi grija sa nu aiba infiltratzii de apa. consultatzi un geolog, un speolog, un geodez. personalul calificat va poate certifica umiditatea scazuta a locului dvs de veci, lucru important de altfel, pt ca sporii de mucegai genereaza tromboze, TBC shi malarie. or somnu nostru tre sa fie lin. curat si uscat. de voie. de frumusetze. sau de veci.

hai sanatate.

io's mai tare ca basescu. pt ca sunt colerica.

Monday, January 23rd, 2006

ce dreaq baga astia in toate revistele, ziarele, brosurile teste? toate felurile de TESTE de personalitate shi psihoteste… vrei sa shtii cum dormi? rezolva kestionaru shi poti afla ca: dormi dus / dormi pe furate / dormi iepureshte / eshti insomniac. testu e format din fo 30 de intrebari, una mai indiscreta ca alta – da’ nah, eshti tu cu tine, nu tzi-e jena sa raspunzi adevarat, daca intreaba aia daca tragi si fo basina sub paturi tu recunoshti, cine te vede? sh’apoi ce, vrei sa strici temeiu adevarului revelat de testu asta??? ca acolo te avertizeaza clar – nu ai voie frate sa mintzi daca vrei sa afli marele adevar la marea intrebare CUM DORMI. ce dreaq mah, ca sa shtiu cum dorm tre sa fac teste? pai io shtiu or ca dorm, or ca nu. daca nu dorm – shtiu, tzin minte, inca mi-e proaspata noaptea care greu s-a lasat dusa… mi-e inca vie starea de nervi, pula mea, totzi dorm numa io ma uit la tv la reluari shi fac poteci dese prin casa. daca a doua zi ii fut pe totzi in gura, se shtie, nu mi-a dat femeia ãã pardon, ããã… se shtie – n-am dormit. daca dorm bine, marturie mi-e erectzia de dimineatza, cind ma scol cu plapuma cort. la fel, shi atunci inca imi e vie imaginea, visul… cele 3 blonde care… hai siktir, ce treaba ai tu ce visez io acolo?

alt test e asta – cica "vrei sa afli daca esti un amant ideal?" p’asta nu-l fac, shtiu raspunsu… shi pe bune, orice ai zice, hai, minte una, doo… da’ nu 8… nu 10… nu cinshpe… nu toate, da? asha ca…

cele mai mishto sunt testele pt gagici. ce fel de temperament ai? daca vrei sa afli, pune mina pe creion shi da-i la rezolvare. dupa cele 120 de intrebari afli stupefiata ca esti o persoana de un calm uluitor, capabila sa inteleaga absolut orice, o persoana care face fatza oricaror incercari cu demnitate shi tarie de caracter. afli ca deja calmu tau e proverbial. ca nimic nu te poate scoate din mintzi. ca nici daca tzi se pisha unu’n poala nu te apuca dracii.. da’ vazind asha raspuns, te apuca dracii, pui mina pe revista shi o maruntzeshti farime, sari cu picioarele pe ea, itzi smulgi paru din cap, din nas, arunci verigheta, te zgirii pe fata, te dai cu capu de peretzi shi cu ultimele suflari abia daca mai apuci sa murmuri: shi atunci de ce nu-l pot suporta pe porcu de barbatimiu? (mie, la testu asta mi-a ieshit ca sunt o tipa colerica si individualista. de emotzie mi s-au intarit sfârcurile shi m-am umectat, placut, intre labii. alea mici.)

am o vaca pe linga mine care mereu face teste dastea… ce faci fah? aaa, uite, imi fac un test… iar test fa??? aaa, asta e altu… aha… bine fah… a dreaq proasta ai crede ca a ajuns sa se cunoasca pe sine pina’n virfu unghiilor, ca datorita acestor teste a invatzat sa-shi ia aminte la cum se poarta in societate, la cum sa-shi puna shosetele, la cum sa-shi tzina picioarele, la cum sa rida, la cum sa viseze, la cum s’o su… dreaq, ca iar vb urit. daca am incercat odata sa-i spun sa nu mai creada in cacate dastea a sarit vaca la mine – pai habar n-ai tu ce-nseamna, fraere, sa te cunoshti, cit potzi sa te indrepti daca ajungi sa-tzi vezi lacunele, lipsurile, cum potzi deveni un om adevarat in cel mai bun sens al cuvintului… zau fah? fireai tu a dreaq de tuta cu testele tale, ca asta, in tot ce e in juru ei, vede un test. a devenit atit de stresata de solutziile testelor incit uita sa mai raspunda la salut, uita sa-shi puna mina la gura cind casca, uita cred sa inkida shi usha la veceu cind se pisha, ca rideau acu fo 2 saptamini celelalte proaste de ea, am prins io asha nishte ciripituri legate de ea shi closetu damelor… sau poate au prins-o alea facind alt test shi acolo?? testu barza… numa’ ca cred io, a fost fata putzin in ceatza, ca la testu barza n-avea ce casutze sa bifeze shi nici ce rezultate sa adune… hehe

in evz pe la ultimile pagini am vazut un test fain de tot… "poti fi un presedinte adevarat?"… shi dadeau citeva raspunsuri de cacat, cu interpretari de rigoare… nici urma de interpretari ale pozitziei tale ca presedinte fatza-n fatza cu coruptzia, fatza-n fatza cu mita, cu crizele sociale, cu… te doare mintea capului frate, mie mi-a ieshti ca pot fi un preshedinte exemplar, minunat, de nestavilit. un preshedinte definitiv. basescule, ai belit pula sa ma scuzi.

ce dreaq magie exercita testele astea asupra oamenilor? intzeleg sa dai teste la permisu de conducere, ca poate esti un maniac shi visu tau e sa faci singerete pe shoselele patriei, sa dai teste daca eshti pedagog shi tre sa afle aia daca nu iei la pewla 3 clase la rind, ca deh, ai meseria asta din dragoste pt copii, sa dai teste la scoli militare, la angajarea in cine shtie ce mari corporatzii, la… kilu meu… da’ sa o freci a seaca asha aiurea pe teste dastea de cacat, e pierdere de vreme… de fapt, daca afli d’acolo ca poti fi un presedinte adevarat sau o dama care cucereste instatnt orice mascul, da, daca aflii dastea shi n-ai minte’n cap atunci potzi spune ca eshti multzumit, fericit shi nu-tzi ramine altceva de facut decit sa ashteptzi implinirea celor aratate de rezultatu testului.

am rasfoit destule publicatzii… m-am dat pe net la greu… teste sunt peste tot… teste "shtii sa te uitzi la televizor?" "eshti un bun amic?" "cum te vad prietenii?" "eshti un bun organizator?" etc… ia sa itzi faci shi un test genu "itzi platesti intretzinerea?", sa vedem ce iese? sau de ce nu shi teste dastea: "cit poti sta ne…mincat" / "la a cita manea sucombi?" "vecina mea e buna la pat?" "se mai scoala?"

cine dreaq elaboreaza ma kestionarele astea??? ce scoala au aia?? ca ma screm si io de fac acu un test…

a) intre un pahar de tzuica de pruna si b) unu de martini ce ai alege?

a) ai vrea sa petreci vacantza la tzara la socrii sau b) ai alege niste insule exotice?

a) preferi sa stai cu nevasta in pat si sa te uti la telenovelele ei sau b) sa petreci o noapte de vis cu angelina jolie?

a) la job ai vrea sa mergi cu metrou’ sau b) cu ultimu tip de maserati?

 

*** daca atzi raspuns in toate cazurile afirmativ la a) inseamna ca in general nu va intereseaza discutiile in contradictoriu despre lucruri care nu conteaza cu adevarat si nu va place sa va certati pentru nimicuri. suntetzi o companie placuta nu va infuriati usor si nu rabufniti violent. iertati atunci cand celalalt isi motiveaza comportamentul sau isi recunoaste greseala si nu tineti suparare. totusi, daca sunteti jignit/a grav, nu iertati prea usor, fiind necesara o perioada mai lunga de timp in care sa observati daca partenerul/a se schimba in bine. doar dupa aceea il/o veti putea ierta.

*** daca atzi raspuns raspuns afirmativ doar la b) – inseamna ca suntetzi un cacanar.

 

na teste, cu bucurie

http://fun.vipnet.ro/psihoteste.php

http://www.prieteni.ro/tentatii/teste/teste_online.html

http://www.popcorn.ro/?c=46&quiz=8

http://www.ele.ro/teste

bla bla bla… da batrinu umberto le zice mai bine… luatzi aminte bah…

atentzie, testu barza e mult mai complex…

a fi sau a fi

Friday, January 20th, 2006
beyyy, nu’s mah misogin… sunt lesbian. asta da iluminare. ceea ce va doresc shi voo.

ma fac vedeta. se ofera careva?

Tuesday, January 17th, 2006

o vedeta de televiziune e o persoana cunoscuta de toata lumea. cit are rating, e ok, prea putzin conteaza substantza… daca românu se declara multumit de prestatia vedetei, acesteia ii cresc actziunile. dupa o vreme de stat prin topuri, mai shi cazi. shi atunci nu te mai shtie nici dracu. o astfel de vedeta mi-a fost mie colega de liceu. inca e “mare” vedeta asta, inca are audientza serioasa, e mereu in centrul atentziei, e curtata de masculi cu zerorui multe, tatuate pina shi pe sula… vedeta asta e invitata la actziuni caritabile, la spectacole importante, la inaugurari, la circiumi care se deskid, la circiumi care se inkid dar se deskid la coltzu celalalt, ce mai, vedeta asta, fosta colega de liceu cu mine, e omniprezenta. e mondena de tot. are shi shofer, da’ conduce singura. are vila la lac, da’ numa pt sfirshitu de saptamina… stai, nu sunt invidios, cred ca ma doare drept in cur de fazele astea, poate nici acolo. nici macar interesanta nu-mi pare perindarea ãsteia, aparitziile ei pe sticla sau auirea, talentu ei de amfitrion la nush ce dreaq sofisticareala…

interesant shi amuzant e ce cetesc io prin gazete despre ea. poate n-ash fi scris de idioata asta, numa ca taman ce am cetit un interviu intr-o revista dasta de programe tv. ii sunt dedicate fo 5 pagini, texte, poze, casete, colonitze… pozele sunt faine, da’ nah, nimic in plus fatza de altele. poate doar mai bine ashezat sau mai volumic, nu? da’ tot 2 tzitze in care abia se sprijina-n sfircuri un maieu, tot un cur care a inghitzit aproape de tot subtzirimea kilotzilor… de’te fah dreaq, eshti bunutza tu asha, in liceu erai ca o curca, mai shtii? citesc acolo despre preferintzele ei culinare. denumiri frantzuseshti, fisticuri dastea de gala, caviaruri, fructe de mare… hai fah, nu zau?, mai shtii cind mincai cu noi covrigi? shi faceai mutre, alegeai din sfoara de covrigi numa paia fara sare da’ cu mac. shi ce idioata erai, ii bagai in banca, direct pe lemnu ala plin de praf, murdar, printre cotoare de mere shi ciungi mestecate… sau cind mincam un mar in patru, de’te deraq, ca daca muscai tu, io ma lipseam. ca aveai carii la dintzii din fatza (care acu sunt de portzelan, hai recunoashte, ca rideai strimb in liceu… shi’tzi putzea shi gura).

dar ea, nah, adora caviarul, fructele de mare… ba, io nu ma cac pe mine, pe vremea lu ceashca totzi mincam la fel. poate unii mai bine. dar nici unu dintre noi nu shtia ce e aia fructe-de-mare. itzi punea mata’n senvish f’un salam care era la fel ca ala al meu. shi la fel ca ala a lu colegu din spate. un salam la fel ca la toata clasa. ca la tot liceu. ca la toata generatzia. shi ma ia risu, da’ rau de tot, ca cetesc aici ce cacat maninci tu, cica preferintzele culinare tzi le-a format mamica ta care e o primadona a bucatariei.

zice de toalete cu paiete, cu pampoane, tuluri de pretz, matasuri fine, croi ca la paris, case de moda… shi am imaginea ei, cu un trening dala de bumbac cind l-a murdarit in cur de la ciclu, pai fah vaco, ce pielea mea faceai fa ora de sport daca erai la ciclu? ca tot zici in interviu asta cit de grijulie ai fost tu cu persoana ta inca de mica… ai ramas de pomina, itzi ziceau aia fata cu stea in cur. sau ucisa de la E… ce rushine tre’ sa fi inghitzit tu acasa cind tzi-ai vazut ekipamentu shi cind tzi-ai dat seama cum ai alergat prin toata curtea ca o oaie in ora aia de sport cu stigmatu sub buci. shi cum ai urcat tu 2 etaje cu un cârd de altzi elevi in spate, care te asigur fah ca numa la treptele scarii nu erau atentzi… (aveam sala la etaju 2 in anii aia, liceu asta al meu era frumos, de matei basarab zic). acu te spargi in beshini, colectzii de tzoale, tzoale de colectzie. hai sictir vaco, sarafanu ala tzi l-a luat mata intr’a noa shi i-a facut tiv d’ala de 10 centimetri, ca poate mai creshti, sa aibe la ce sa dea drumu… shi l-ai avut pina’ntr’a doishpea, da’ deja atunci il trageai binishor peste coapse, ca eratzi shi voi domnishoare deja, mici femeiushti dornice de sexualitatzi interzise. da, asha faceau toate, numa ca alea se mai shi epilau, se radeau, dadeau cu ceara, ceara masii ce faceau ele, ca nush cum dreaq ca numa tu aveai franjuri pe pulpe shi gambe. shi la subtziori. mai shtii fah ca nu se gaseau kilotzi? shi venea un bursuc d’ala jmeker de vindea prin liceu casete, scutiri, spreiuri, tzigari shi kilotzi facutzi din perdele. acu pozezi in lenjerii de mare casa shi spui ca preferatele tale sunt alea, stai sa ma uit – la perle, ca m-ai facut sa ma uit shi pe net sa vaz cit costa de m’a luat burta (un sutien shi un kilot cit o musca face fix 9.400.000 – fah, tu eshti proasta? atit dai tu ma ca sa ai ce imputzi? hai dete dreaq…)

ca ai grija de tenu tau – buboaso, la tine acneea a tzinut ca romeo la julieta, ca ãia nici dupa moarte nu s-ar fi despartzit, ca terminasem liceu’ shi tot plina de coshuri erai fah, shi nu ca n-ai fi avut viatza sexuala, ca te-ai futut din clasa unshpea cu bou’ ala de gãnescu shi d’atunci nu te-ai mai oprit shi… da’ mai dete dreaq, ca ma ia cu scârbe, cind cetesc in interviu asta cit de casta esti tu, cit de pura, cum crezi doar in dragostea adevarata, in barbatul ideal, pentru care, declari tu, te vei pastra… pai nu vezi fah vaco? ai peste 30 de ani shi pula barbatu ideal… da’ – zi sa mori tu -, ca daca ar veni ala l-ai lua? pai cum sa-l iei fah mulgatoreaso, ca daca eshti a unuia nu mai potzi da cu curu prin alte partzi, shi asta doar ca sa te catzeri, sa ajungi ce ai ajuns deja, da’ tot parca ai vrea mai mult…

ca ai grija de silueta, ca discerni competent ce sa alegi din viatza, ca doreshti sa fie reper comportamentu tau shi pt tinerele fete (asta m-a facut sa ma cac pe mine de ris, nu de alta, dar sa dea dumnezeu sa fie asha, ce tzara de curve am fi), ca te fereshti sa itzi asociezi imaginea alaturi de felurite kestii inferioare tzie, ca pt tine a fi om inseamna totul, ca iubeshti zboru, cascadele, insulele exotice, sportu extrem… shi ce mai faci fah??? mai da’te’n gitu matii…

ba frate, stau io sa ma gindesc ce jale mare ar fi daca s-ar shti – da’ pe bune frate – ce shi cum a fost fiecare fâtza d’asta’nainte…

asta e… e oarecum frustrant da’ shi amuzant cred io… nu pt ca asta e vedeta tv, adora caviaru, face sport extrem shi peripetzii in insule, ci pt faptu ca in clasa erau altele shi mai curve. shi nu numa in clasa. numa ca alea n-au avut noroc. de ce vaca asta sa bage-n cur kilotzi de jde milioane shi blonda aia, care kiar arãta bine de tot, sa râneasca acu dupa fo 4 copii shi un barbat betziv? …

ce presa de cacat avem…

shi totushi, cit de putzin itzi trebe ca sa reusheshti…

 

gata, ma duc… incepe emisiunea ei. sunt fan.

IO sânt mai tare ca NELU [ :) ]

Monday, January 16th, 2006

nimic nu e mai mishto decit sa ceteshti, dân fuga mashinii, ce sta scris pe ziduri. ca bucureshtiu e plin de grafiti, insemnari, cugetari, indemnuri intzelepte, nah, ca fiecare zid aproape poarta un semn de cutare was here, faptu asta pe mine personal ma amuza. nu shtiu paia de la primarii. sau pe proprietarii imobilelor respective. de ex, pe o cladire de prin cotroceni sta scris asha: JUMARI. shi un c dala in cerculetz [ © ], vezi doamne jumãri asta are copirait. de cite ori trec pacolo, deshi shtiu bine ce scrie, ma uit incodata. da, tot jumãri scrie. ala din spate imi da faruri, claxoane, muie. io, pina nu imi fac portzia de ris, nu catadicsesc sa plec de la stop. mare kestie cu inscrisurile astea. acu nu ma apuc sa fac statistici exacte sau hartzi precise shi nici sa caut a rumega intzelesuri ascunse sau mobilizatoare. ca asta ar insemna sa fac un stagiu de pregatire shi cercetare, sa vizitez ganguri, guri de canal, blocuri stramosheshti, gãri, autogari, aerogari, cartiere marginashe, sedii de partide shi alte locatzii preponderent culturale de pe tot cuprinsu capitalei. io ma limitez doar la a admira numa ce vaz in traseu’ meu de zi cu zi. shi pe baza acestor date, o mica statistica tot pot incerca. iata.

traseele mele sunt destul de rigide. calc zilnic 13 septembrie, cotroceni, grand, 1 mai, triumf, piata presei, televiziune, victoria, romana univ unirii sherban voda blablabla. plus laturalnicele daca sunt ekipaje shi daca mie nu-mi merge f’un bec dân pedale. faptu’ ca-mi joaca okii’n cap dupa timpenii pe ziduri shi nu dupa gagici, asta il accept ca p’un defect. da’ un defect care mari satisfactzii imi aduce. e drept ca NU ma pot distra la fel de copios ca privind la cite-o fufa, dar macar dupa o astfel de inscriptzie am shi la ce ma gindi. dar sa incerc o clasificare. la loc de cinste sta faza cu fotbalu; cercetarea mea porneshte din momentu in care intr-o zi vad scris pe un zid la trafic greu MUIE RAPID. shi, pt ca sunt circotash shi scrupulos, ma umple de indignare ignorantza lu ala care a scris, ca, zic io, corect era asha: muie rapidã. asta pt ca, deshi nu-mi vine lesne sa recunosc, cunosc zona. shi pe guristele d’acolo. (eeei, nu personal, ce dracu, ci doar asha, en passant) târfele alea stau cit e noaptea de lunga sub scrisu ala oral shi d’aici asocierea. citeva zile bune am trait cu impresia asta, cã idiotu ala care a scris kiar a fost idiot. dar vazind pe zidu de la gradina botanica scris MUIE DINAMO, m-am lamurit instant. careva’zica acolo e scris corect. MUIE RAPID. deci. la faza cu fotbalu asociat cu muia, detashat conduce rapidu. in traseele mele am numarat 16 muie rapid. imediat sub, cu 9 punctari, intra dinamo. MUIE STEAUA am vazut doar in doo locuri. ca deh, are gigi bani. mai departe. tot in zona fotbalului, FORZA STEAUA e pe 13 septembrie aproape omniprezent. grafu asta cred ca e campion in ghencea. porma vine MUTU, de fo 6 ori intilnit, HAGI de 2 ori intilnit, sub pod la grand e un HAG mare de tot. i-ul il gaseshti la un stilp distantza. ceea ce ma face sa cred ca asta de’a scris, e om cu simtzu raspunderii, nu lasa treaba neterminata. deshi e nitzel lenesh, daca avea sânge ar fi scris belodedici. sau RUUD VAN NISTELROOY. joaca la mencester. ce dreaq, daca faci fatza la scurte, evoluezi catre lungi, nu? shi ce daca se consuma tubu?? eee…

cuvintu PULA apare in traseele mele in 26 de locatzii. asta in varianta singulara. ca românu e potent. shi misogin. ca mine. deci pula. de unu singur. sau singura… in pizda, apare doar in 8 locatzii. aaa, in 9, ca am shi io la mine pe scara, scris mic, ce-i drept, o “pulan pizda”, imediat sub butonu liftului, ca de cite ori apas, am impresia ca parca ash potrivi-o… ma rog… SUGI PULA am numarat fo 4, din goana mashinii, dintre care una la sediu lu vadim, undeva pe la piatza elefterie prin spate (sediu marfa ce are ala pacolo). acu nu shtiu daca lui vadim i se ura problema, cert e ca pe zidu de la intrarea in partidu rom mare, pina sa vezi stema româniei, apuci deja sa ceteshti sugi pula. nush cum dreaq, dar in cazu asta kiar sunt de acord. da’ ce zic io ca sunt de acord, kiar ash cotiza shi io o tura. da’ nu la supt. stau acu shi ma gindesc cit de impersonal e acest sugi pula. deshi atit de direct adresat, tzie ca lector perfect shi antrenat. dar sa lasam… deci pizda: pizda nu apare nicaieri. de fapt apare dar nu de una singura. am spus, doar insotzita de pula. românu are grija de pizda, nu o lasa de una singura, ca shtie el ce shtie… deci pizda apare insotzita de pula. doar asha. sau in alte asocieri elegante, evocatoare – la vulcanizarea din spate de la piatza domenii apare asha: “SO FUT PE MATAN PIZDA”. varianta româneasca a lu fuck e rara in inscriptziile cu litere mari. in skimb, unde e scris mic, gasim fututu la liber, in orice meteo-conditzii / pozitzii (“sa te fut capra cind ploo” – asta e in statzie la fixu din 13), intre shi cu orice personalitatzi publice (“so fut pe andrea marin”, asta e pe zidu de la complexu primavara, shi mai e shi semnat – DODU [daca mai era loc, semnam shi io pt un prieten] ), intre orice grade de rudenie (“sa te fut in gura, frate” – pe bune ca are virgula, sa mor io, potzi verifica la bancomatu de vizavi de hotel mariot). FUCK e atit de des, incit daca ash sta sa numar, mi-ash face norma de coituri pt fo 3 vietzi. fuck u. fuck off, fuck evrising, fuck yu madar, fuck the system. CACAT am numarat doar de doo ori. in ambele locatzii e scris cu roshu. sau culoarea e corecta numa ca io sunt daltonist.

acu ash vrea sa itzi zic de ceva deosebit, ceva care m-a pus rau pe ginduri. e vorba de malone. malone asta tre’ ca e un personaj cosmopolit shi deja “internatzionalizat”, ca apare in mai toate cartierele, la locuri de cinste, vizibile shi populate. deja ashtia cred ca shi-l disputa… la universitate, acu fo 4 ani, pe teatru natzional, intr-o dimineatza insorita, a aparut scris pe zid MALONE MUISTU. de atunci, pe malone asta l-am intilnit shi in dristor, ca de, imi fac uneori de treaba pacolo la o zina, l-am intilnit shi la obor, shi la metrou la aviatorilor, shi la piatza grivitzei. shi la progresu, pe giurgiului. deci malone asta e cu vekime, cu drepturi depline shi de nedoborit. MALONE MUISTU e scris cu verde. cu galben, cu albastru, cu umbre, grafia tinde spre arta, e scris in perspectiva, e scris cu stelutze, cu floricele. MALONE e lider. MALONE shtie el ceva. shi face. MALONE nu oboseshte. shi asta ma pune pã ginduri, ca unii sunt kiar de cursa lunga…

tot pe ziduri, pe portzi sau pe unde’apuca, am mai cetit shi LINBI, / GAUAZA, / BAROS, / TRAIASCA REGELE, / LEGIONE, / GETA, / VIO, / MOARTE TIGANILOR, / LAZIO, / MANELE IS SUCK(?!!?!??), / VARZA, / BUL, / ILIESCU, / CDR, / METALICA, / HAI ROMANIA, / LABA. cel mai mult insa mie imi place cum e scris geta. GETA e intr-o inimioara plingacioasa, ranita de o sageata. asha numa pe NELU l-am mai vazut, dar in inscriptzii modeste. in inimioare pe banci, frumos scrijelite, pe copaci, prin veceuri cind ma pish shi nu ma uit la gaura, pe banketele din trenuri, autobuze, taximetre. intzeleg io ca nelu asta e mai dibaci ca malone, dar nitzel de rang inferior. ca el nu e de scena mare shi de locatzii centrale, dar e putincios shi de suflet… aaa, shi la el mereu e specificata apartenentza sexuala. preferintzele lui. el e numai cu lavinia, cu tützy, cu nicoleta. shi in ecuatzia “nelu + loredana = LOVE”, nelu asta deja imi da cu tifla. ma’nabusha… ai dreaq sunt unii mah… cite au shi tot nu se satura…

de fo’ doo zile ma gindesc sa scriu shi io ceva. ca ma simt expert. pe usha la shefu; OCUPAT. dar nu ca la un birou la care e unu prins pina peste cap de treburi. ci ca la un closet.
 

p.s.:_ MALONEEEE, muie mah, nelu e mai tare

 

Monday, January 16th, 2006
az e luni.

M'AM INCURCAT…

Sunday, January 15th, 2006

io n-am boala pe homosexuali. sa fie la ei acolo. zau ca n-am nimic cu ei, numa ca uneori m’apuca kefu sa-i shenilez nitzel. m-a ferit dumnezeu sa cunosc specimene d’astea, da’ uneori n-ai cum sa ocoleshti problema shi tre sa faci fatza unei astfel de intâlniri. fatza, da?

zilele trecute m-am intâlnit cu un homosexual. nah, n-aveam cum sa evit kestia, ca il refuzasem de nenumarate ori shi omu s-ar fi gândit ca am idei preconcepute, ca am ceva impotriva, ca fac discriminari etc. sa nu par un tip anacronic, am acceptat intilnirea. mi-am carat curu’ntr-o berarie shi am ashteptat venirea lu asta. tipu apare dupa fo 10 minute, imi intinde o mina calda, umeda, shi spune scuza-ma dragule, se circula ingrozitor. dragule. bleahhh, deja simt cum mi se stringe stomacu, inima. shi curu. nah – tipu e tinerel, e educat, ingrijit. nici n-ai zice ca… ma rog, de shtiut ne shtim asha, relativ, am colaborat la nishte kestii in care era shi el angrenat shi shtiam cite ceva unu despre altu’… io comand un cico ceva, el o apa, nu de alta, dar bulele ii fac rau. shi se apuca sa-mi spuna cit de sensibil e el. acu, tipu sporovaia mult, cu lux de amanunte, ii venea verbu lejer, avea shi nitzel umor, nah, nu era kiar o companie aiurea, asha ca am incercat sa fiu shi io, cit puteam, amabil. numa ca tot ce spunea el mie-mi parea cumplit de comic. shi asta pt ca la fiecare cuvint de-al lui, la fiecare explicatzie – io nu vedeam decit scene cu homalai, cururi, funduri, dosuri. toata sporovaiala lui mi se parea un rect imens. de ex, cind s-a ashezat pe scaun, ma ashteptam sa-l intoarca invers… sau deja ma gindeam ca bicicleta lui n’are shea. drept pt care deja incepusem sa-mi mushc buza sa nu ma umfle risu, sa ma ciupesc de mina, sa incerc sa ma uit la fo kelneritza sau sa imi impun, macar pe fatza, o nota de seriozitate. da’ cum dreaq sa potzi sta serios cind la tot pasu mintea ta itzi arunca imaginea unui cur? imi spune ca are nishte seminarii interesante: zau, te invit, ar fi pacat sa nu participi. io, stapinindu-mi râsu, ii zic: ai multzi CURsantzi? daa, oameni fini, tipi care participa activ. tipe nu? sau alea sunt pasive? intreb io, ashea, de-al dreaq… aaa, shi tipe, unele studente, altele la master. la inceput mi-a fost mai greu, ma incerca timiditatea. eee, lasa, eshti tu destul de CURajos, cred ca ai reushit sa CURmezi stresu asta, nu? evident, te obishnuieshti, zice el. mergi shi la RECTorat in mod CURent? da, las de obicei acolo o multzime de tematici, ma intzeleg bine cu cei de acolo. pai ai timp?intreb io – de ce nu trimitzi un CURier ceva? faci asha, mereu, CURse… shi daca mai tre’ sa RECTifici ceva ca nu-i convine RECTorului, itzi iei iar picioarele la FUND shi futzi timpu aiurea… noo, n-am eu probleme d’astea. stau bine cu timpul. da, e bine de tine, zic io, timpu asta pt mine CURge prea repede, CURios, nu? parca ma trage la FUND lipsa asta de timp, ma inCURca… dragule, toata treaba e ca tre’ sa shtii cum sa itzi organizezi timpul. uite, eu am timp shi de sport. zau? faci sport? aaa, am facut, am jucat fotbal, acum mai merg asha, la sala, sa ma intretzin. aha, fotbal… ai fost FUNDash?… nu, atacant. atacant? super mishto, te puneai de-a CURmezishu terenului shi praf ii faceai, nu? io nici FUNDa la shireturi la adidashi nu shtiam sa fac, ce sa mai zic de sport hehe. eee, eram bun zice el, numai ca nu era de viitor. pai nu te-a CURtat f’un antrenor ceva? fo ekipa? nu, nu doream sa fac cariera in sport. faceam asha, pt sanatate. aha, fac io, io nici pina in FUNDu CURtzii nu iesheam, eram lenesh, cautam mereu sCURtaturi. el se uita cu parere de rau la mine shi zice nu e bine, nu e bine deloc, sedentarismul asta face rau. da, shtiu, zic io, stau mereu cu fundu pe scaun la calculator de o sa fac hemoroizi. e ca shi cum ash fi intr-o FUNDatura. pai tre sa ieshi mai omule zice el oarecum ingrijorat, sa mergi la sala, sa mergi la munte, la sfirshit de saptamina ceva. la pescuit. uite, eu merg des la pescuit cu baietzii… unde POPOseshti? intreb eu, pe FUNDULEA? sau pe salba aia de lacuri de la FUNDENI? nu mai, la florica, e pe la fo’ 60 de km de bucureshti… aaa, pe la florica? frumoasa zona, e ca la NAMOLOASA. sau ca la CURtici. e fain, am vazut o gramada de CURve p’acolo heheh…. e, sunt peste tot zice el putzin stinjenit, treaba lor, sa ne fereasca dumnezeu. io, sa mor de ris, ma usturau okii’n cap da’ trebuia sa fiu serios. imi venea sa-mi dau shuturi in cur, da’mi iesheau cuvintele oricit m-ash fi straduit io sa le tziu in frâu. ai facut DOSare la ultima tematica? ai aproFUNDat ideea? il intreb… da, am aranjat totul, e pe fishe, ca la carte. aha, e bine, ca altfel daca nu sunt bine aranjate cine shtie pe unde DOSesc aia de la FUNDatzie hirtiile, fo’ cuconitza ANALfabeta shi imPOPOtzanata d’acolo care sta toata ziua cu poponetzu pe scaun le pune la DOSpit printr-un loc DOSnic, le inFUNDa pe undeva, le inCURca shi nici dracu nu le mai gaseshte prin cele pliCURi, le conFUNDa, le scuFUNDa… crezi? devine el ingrijorat, ca am muncit, sunt kestii speciale… pai nu shtii ce POPOr de leneshi shi nepasatori suntem? shi rid… heheh, hai ca te inCURajez acum hehehe, stai linishtit, nu sunt sCURgeri de informatzii, o sa fie ok, ca doar nu suntem in kurdistan. inCURsiunile tale in tematica vor fi pe mâini bune, nu vor fi tratate cu curu, ce naiba, mai ales ca la tine totul e coRECT, CURsiv, diRECT, CURgator, totul pe un FUNDal bine documentat shi frumos inDOSariat, nu? la tine totul se imbuca perfect, esti un bun ANAList, ce naiba, eshti un maestru, o sa ai popularitate la ce CURriculum ai. evident, evident zice el. e bine, fac io, sa nu te dai in spate de la nimic, asta poate fi o deviza buna. poate fi un FUNDament pt o noua serie de scrieri inconFUNDabile kiar, nu banCURi, truCURi, nu ce fac ashtia acum. tu nu te intzepi, nu te infunzi…. o sa intri in ANALe, ANALogiile tale sunt tzepene. tari. virile. vânoase. vârtoase. tre’ sa ieshi in fatza, restu – in spatele tau, sa-i ia dracu… sa stai tu primu… intre primii… shi asta cit mai CURind…

deja amicul meu jubileaza. juiseaza… simte el, asha, intr-un fel, ca io, prin nu’sh ce dracu minune, il intzeleg perfect. iar io – io mai am putzin shi explodez. imi vine sa fac ceva, sa NU ma apuce un ris d’ala isteric, s-o kem pe curca de kelneritza sa ii cer un likior de curasao sau nishte curmale ceva, sa fac o cura, sa bag o cursa in curbe pân la veceu sa-mi scot cureaua shi sa ma bat la curu gol, sa fac curind curatenie in limbaj, sa-mi bag deshtele’n priza la curent sa ma curentez sa sara scântei shi sa iasa curcubeu’ curbiliniu, fut’o'n cur de viatza, de fundatzie, de natzie, de specie… vreau un ANALgezic…

mai lom doo suCURi? ca-mi vine sa ma’ncurc…

cacat… ce dracu sa mai zic? n-am nimic cu ashtia… da kiar nimic… numa ca ceva nu-mi da linishte… homosexualitatea asta, ‘nainte vreme, se pedepsea kiar cu moartea… porma cu inkisoare… acu e aparata, ca drepturi, de lege… daca mâine va fi obligatorie??? da’ ma apuca teama, ca imi aduc aminte de bancu ala, ca cica totzi pamintenii se trag din adam shi eva, da’ ca numa noi, românii, din decebal shi traian…

m-am carat din cârciuma aia pe usha din dos. cu dureri de cap. de spate. shi de cur. ca am avut scaun. tare.

 

 

imbucam o curmala ceva? asha, ca’ntre sodomel shi gomorache… care te ia pe la spate…