Daca gandul de a lucra la un circuit electric iti da fiori, iar frica ca acesta ar putea fi inca incarcat cu energie nu te lasa sa-ti faci treaba, atunci investitia intr-un multimetru, voltmetru sau un tester cu lumina neon, ar trebui sa fie primul pas. Aceste instrumente sunt relativ ieftine si te pot proteja de socurile electrice.

Testerele si cum functioneaza acestea

Testerele neon, voltmetrele si marcatorii constau intr-un tub de neon, care este atasat la doua piste utilizate pentru verificarea unui circuit. Cand impingi cei doi conducatori intr-o priza, becul se va aprinde daca circuitul este incarcat sau nu se va aprinde atunci cand circuitul este mort sau fara energie electrica.

Multimetrul este un dispozitiv care vine insotit de un afisaj analog sau digital. Acesta nu numai ca testeaza prezenta energiei electrice, dar face si masuratori in ohmi, amperaj si timp, afisand rezultatele pe un ecran. Intotdeauna verifica sa vezi daca testerul functioneaza in mod corespunzator prin verificarea unui circuit care stii ca functioneaza cum trebuie inainte de a trece mai departe. Pentru a verifica suplimentar ca o priza chiar este moarta, scoate capacul si testeaza suruburile de pe partile laterale ale prizei.

Prizele si testarea lor

O priza tipica are trei gauri integrate in aceasta. Slotul drept mai scurt este cel care conduce curentul. Slotul drept mai lung este cel neutru, iar cel care arata ca o gaura sau un cerc mic este impamantarea. Pentru a testa prezenta energiei electrice, atasati conexiunea dispozitivului intre slotul conducator si impamantare. In cazul in care circuitul este in lucru si ai conexiune buna, testerul se va aprinde. La fel si in cazul plasarii intre cele doua sloturi drepte.

Testarea intrerupatoarelor

Pentru a testa un comutator, scoate capacul si verifica unul dintre suruburile de pe partea laterala a comutatorului de sarma de cupru sau cutia de metal. Sa ai in vedere ca aceasta caseta poate sa nu fie impamantata, mai ales daca este o cutie de plastic.

Testarea corpurilor de iluminat

La verificarea cablurilor corpurilor de iluminat, stinge lumina si foloseste un creion electric pentru a vedea daca circuitul electric functioneaza sau nu. Aceste dispozitive, sub forma de creion, au in capat un bec care lumineaza  atunci cand il tii pe un fir prin care trece curent electric. Pentru o dubla verificare in acest caz, poti inchide sursa de energie electrica si scoate sarmele si firele, atat cele negre cat si cele albe, neutre, si separa-le astfel incat sa nu se atinga una de alta. Testeaza apoi prezenta curentului intre ele cu un voltmetru sau un tester neon. Mare atentie sa nu atingi firele expuse. Voltmetrul ar trebui sa aratein jur de 120 de volti, daca circuitul functioneaza corect.

Piscinele pot fi de mai multe tipuri in functie de destinatie si de utilitate. Astfel avem piscine private si publice, piscine pentru copii, care pot fi gasite si in piscinele complexelor hoteliere dar si in piscinele private. In afara de acestea mai avem piscine pentru competitii sportive, de antrenament, piscine incalzite pentru relaxare si terapie cum ar fi bazinele pentru hidromasaj, piscinele oceanice, cele care dau iluzia infinitului, piscinele naturale si cele cu intrare gradata in apa. In cele ce urmeaza, vom aborda piscinele pentru competitii pana la cele cu intrare gradata in apa.

Piscinele pentru competitii au dimensiuni standard de 25 sau 50 de metri si trebuie sa aiba cel putin 1.35 metri in adancime. De regula, piscinele sportive sunt interioare si incalzite, ceea ce permite utilizarea lor in orice perioada a anului. Caracteristicile unui bazin de inot olimpic sunt 50 de metri in lungime, 25 de metri in latime, divizat pe 8 culoare de 2,5 metri fiecare. Apa pentru un bazin olimpic de inot trebuie mentinuta la intre 25 si 28 de grade, iar luminozitatea trebuie sa fie reglata si ea. Spre deosebire de piscinele pentru competitii, unde adancimea are cel putin 1.35 de metri, la un bazin olimpic trebuie sa aiba cel putin 2 metri. Piscinele pentru antrenamente au inceput sa castige in popularite incepand cu ultimii 20 de ani. De regula sunt piscine cu dimensiuni de 2.5 metri pe 5 metri in care persoana trebuie sa inoate impotriva unui curent generat artificial, sau impotriva fortei de prindere a unor mecanisme.

Piscinele incalzite sau bazinele de hidromasaj sunt folosite cu precadere in zone cu piscine pentru inot sau in centre pentru fitness. Bazinele de hidromasaj sunt de regula construite din ciment cu un interior tip mozaic. Incepand cu anii ’80, bazinele pentru hidromasaj au devenit populare putand fi cumparate din magazine pentru piscine sau de pe internet.

Piscinele oceanice au aparut pe la inceputul secolului 20 in Australia, construite pe malul unui ocean, in care apa circula prin piscina prin maree. Piscinele oceanice variaza in dimensiuni, unele avand o lungime de 25 de metri, iar altele de 50 de metri.

Piscinile infinite sunt un tip special de piscine care dau iluzia apei care se extinde catre orizont, sau catre ‘infinit’. De cele mai multe ori, apa pare a se varsa intr-un ocean sau lac.

Piscinele naturale sau iazurile au aparut in partea de vest si centrala a Europei in anii ’80. Piscinele naturale sunt bazine de apa in care nu se adauga alte substante pentru dezinfectare si nu se folosesc accesorii pentru dezinfectare.

Piscinele cu intrare gradata in apa se mai numesc si piscine cu intrare specifica plajei, in care adancimea piscinei este gradata, intr-o maniera asemanatoare plajelor naturale. Acestea sunt benefice pentru batrani sau copii.

Caramizile sunt folosite pentru constructi si pavimente pe tot cuprinsul Globului. In Statele Unite ale Americii, spre exemplu, caramizile erau folosite la inceput ca material de pavare, in vreme ce acum sunt folosite indeosebi la decorarea suprafetelor, decat ca material pentru drumuri. Caramizile sunt asezate de obicei pe orizontala si sunt dispuse astfel incat sa ofere structurilor stabilitate si rezistenta. Sunt mai multe tipuri de caramizi pentru asa ceva, care masoara aproximativ 8 inch lungime si patru grosime.

In zidarie exista insa tipuri variate de caramizi: caramizi comune, din lut ars, caramizi din nisip si var, caramizi de inginerie, caramizi din beton, caramizi din cenusa si lut.

Caramizile commune din lut ars sunt formate prin presarea lor in matrite. Dupa aceea, caramizile sunt uscate si arse intr-un cuptor special. Caramizile comune din lut ars sunt folosite, de obicei, la lucrari obisnuite, care nu necesita o infatisare foarte atractiva. Atunci cand aceste caramizi sunt folosite la construirea peretilor, atunci ele necesita tencuieli si gleturi de finisare.

Caramizile din var cu nisip sunt facute prin amestecarea nisipului, cu zgura si var, urmate de un proces chimic petrecut prin amestecarea in mediu umed.

Mixul astfel format este turnat in forme sub presiune, rezultand caramida. Acest tip de caramizi ofera unele avantaje fata de cele din lut ars. Aspectul lor este de culoare gri, in loc de obisnuita culoare rosiatica a celorlalte.

Formalor este unitara si prezinta un finisaj mai elaborat, care nu necesita neaparat tencuiala. Aceste caramizi ofera o rezistenta superioara, fiecare in sine constituind elemente de sustinere ansamblului total.

Caramizile de inginerie sunt fabricate la temperaturi extreme de inalte, formand un produs dens si compact, care permite caramizii sa isi ia atata putere si umiditate cata are nevoie. Caramizile de inginerie ofera o capaciate portanta excelenta si prezinta calitati extraordinare din punct de vedere al rezistentei la umiditate si procese chimice.

Caramizile din beton sunt facute, asa cum le spune si numele, din beton solidificat. Acestea sunt folosite de obicei la fatade, garduri, oferind un aspect estetic placut, agreabil. Ele sunt fabricate special pentru a putea oferi o gama diversificata de culori, motiv pentru care betonul este injectat cu pigmenti in timpul fabricarii.

Caramizile din cenusa si lut uscat sunt fabricate din cele doua componente mentionate, uscate la aproximativ 1.00 de grade Celsius. Unele sudii au demonstrat totusi ca aceste caramizi au tendinta de a ceda atunci cand intra in contact cu apa si umezeala.

Avantajle folosirii caramizilor in constructii

Sunt multe avantaje de luat in calcul la folosirea caramizilor, ca parti ale unei constructii. Ele ofera un aspect natural si o varietate larga de culori si texturi. Ofera o rezistenta sporita la compresie. Porozitatea caramizilor este, de asemenea, asigurata, prin capilarele lor extem de fine. Iar capacitatea de a absorbi umezeala este una dintre cele mai importante proprietati le caramizilor, cu ajutorul carora putem asigura un nivel optim de temperatura si umiditate in interiorul cladirilor.

Minimizarea problemelor comune care apar in timpul utilizarii instalatiei electrice este o chestiune destul de simpla, cel putin in aparenta. An de an, mii de incendii din intreaga lume sunt rezultatul unor probleme comune ale  instalatiilor electrice. In momentul in care unele case mai vechi sunt renovate, instalatia electrica din interiorul constructiei intra si ea in revizie generala. Din pacate insa, unele prize electrice sunt instalate fara o impamantare corespunzatoare atunci cand sunt inlocuite sau adaugate. Aceasta este o eroare, pentru ca, in cazul unui scurtcircuit, placa de acoperire se poate infierbanta si arde. Iata cateva dintre problemele electrice care apar celmai des si cum pot fi acestea evitate in timpul procesului de renovare.

Incastrarea cutiilor electrice sau a panourilor de electricitate – Uneori, adaugarea de panouri pe peretele unde sunt asezate aceste dispozitive poate constitui o incalcare a conditiilor impuse de furnizorul de energie electrica. Si pe buna dreptate, electricienii nu recomanda nici ei folosirea acestora, considerand ca ar putea dauna panoului electric, cauzand chiar probleme grave.

Cabluri neasigurate in mod corespunzator – Uneori, problemele cu electricitatea pot aparea atunci cand cablurile sunt stranse prea tare si ingramadite pentru a asigura treceerea lor prin stifturi sau grinzi. Firul poate fi sever deteriorat, daca nu este atasat in mod corespunzator.

Dimensiunea cablului – este una dintre cele mai frecvente probleme si chiar una dintre cele mai periculoase. Folosind cabluri de dimensiuni necorespunzatoare, fie ca este vorba de grosime fie de lungime, poate duce la supraincalzirea firului.

Protejarea cablurilor – Lasate neprotejate, cablurile pot fi deteriorate in timp. De aceea, cablul electric trebuie sa fie acoperit si protejat mai ales in cazul in care este expus intr-un loc cu trafic intens, dar si in cazul in care este expus la conditii meteorologice aspre.

Cabluri UF – este recomandat ca astfel de tipuri de cablu sa fie protejate intr-un canal. Acest cablu este utilizat in mod obisnuit pentru a aduce curent catre alte zone sau incaperi, iar adesea este folosit ca un fir neizolat, riscand sa fie deteriorat.

Conectorii – Un astfel de conector trebuie sa fie utilizat pentru a proteja cablul de suprafete metalice care l-ar putea deteriora, cauzand un scurt-circuit.

Racordarea – Amintiti-va ca fiecare fir are functia sa, curent direct sau de la sol. De aceea, fiecare dintre ele trebuie sa fie racordate in mod corespunzator si nu lasate fara conexiune.

Inlocuirea firelor electrice – nu inlocui niciodată un dispozitiv cu doua fire cu unul cu trei fire fara a le converti initial printr-un dispozitiv special.

Si, cel mai important dintre toate, nu uitati sa respectati toate recomandarile si standardele impuse de compania de electricitate furnizoare.